D’ale Anei (iulie 2010)

Ana e în vacanţă. O aduc pe mama lui Meli să stea la noi cu Ana. Meli pleacă la serviciu. Le spune:

    - Pa, frumoasele mele!

Ana:

    - Doar eu sunt frumoasă. Babi e bătrână.

Scoteam maşina din curte. Ana era cu mine. Meli rămane în curte pentru a închide poarta. Pornesc uşor cu maşina pentru a ajunge în faţa porţii pe unde urma să iasă Meli.

     - Hei! Nu pleca! Aşteapt-o!

     - De ce? ... întreb doar ca să o tachinez puţin.

     - Că altfel te spuuun...

     - Cui?

     - Lu’ mama... Şi o să-ţi facă viaţa amară.

Discutam cu Ana despre numerele de înmatriculare. Observase că numărul maşinii e altul decât cel din poza care ne-au făcut-o cei de la PBN în ziua în care am luat maşina de la ei. Din vorbă în vorbă la un moment dat zice:
     - Tati, dar care e numărul cel mai mare? Eu pe ăla o să-l pun la maşina mea ...
     - Păi e ... nouă nouă nouă ...
     - Dar de ce nu e zece zece zece ... ?



Ana se juca. Într-o maşină decapotabilă pusese patru păpuşi. Două în faţă. Două în spate. Pe porbagajul maşinii erau puşi şi doi băieţei. Să ştie unde le este locul. La un moment dat băieţii se plâng că fetele merg cu viteză prea mare iar ei ameţesc.

Replica:

     - Voi băieţii trebuie să înţelegeţi felul fetelor. Trebuie să fiţi mai confuzi.

Cât adevăr... Cât adevăr ...