sâmbătă, 17 iulie 2010

Rugby time

Spre prânz am savurat un meci de rugby. Dar nu orice meci. Meci din Tri-Nations. Noua Zeelandă - Africa de Sud. De fiecare dată când văd un astfel de meci îmi vine în minte clasica comparaţie între fotbal şi rugby.
Fotbalul: Joc de gentlemani jucat de huligani. Rugbyul: Joc de huligani jucat de gentlemani.

Sunt încă sub efectul victoriei categorice a neozeelandezilor. Doar sunt favoriţii mei. Mă gândesc că e şi greu să nu-ţi placă cum joacă All Blacks. Cât de frumos poate fi un meci de rugby când este jucat ca la carte. Dacă ar exista un fel de dicţionar multimedia în dreptul cuvantului rugby în loc de definiţie ar trebui să fie pus un astfel de meci.
În meciul ăsta văzut un eseu absolut extraordinar. Eseu care mi-a adus aminte de Jonah Lomu. Mare jucător. Probabil cel mai mare.

Îmi aduc aminte de primul meci de rugby “adevărat” pe care l-am văzut. Imediat după revoluţie. Februarie 1990. Eram la Aurelian. Îşi serba ziua. Pe TVR începuseră să dea meciuri din Turneul celor 5 Naţiuni. Parc des Princes. Paris. Franţa - Anglia. Toţi care se strânseseră să se uite la meci ţineau cu Franţa. Doar eu ţineam cu Anglia. Ei bine, în acea zi, englezii au măturat terenul în lung şi-n lat cu francezii. Iar spre final numarul suporterilor Angliei crescuse. Copii. De.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu