Am început să scriu aceste rânduri în complexul Dinamo, la o oră la care ar fi trebuit să fiu în salina de la Slănic. Concurând. Pedalând, gâfâind şi prizând gram după gram de praf de sare brută. Până joi seara, ăsta era planul meu pentru azi.
A apărut însă stagiul ăsta cu Shihan Miguel şi acum sunt aici, pe o bancă, lângă piscina olimpică, aşteptând-o pe Ana să iasă din sala de judo a clubului Dinamo. Nu pot spune cât de mare mi-a fost frustrarea când am aflat că s-ar putea să trebuiască să renunţ la concurs. Apoi când asta a devenit o certitudine am zis că-mi bag picioarele. Nu te întâlneşti în fiecare zi cu astfel de ocazii precum cele de la Slănic. Dar mă rog, asta e. Până la urmă a fost alegerea mea să vin cu Ana aici.
Poate că puteam să o trimit cu altcineva la Bucureşti iar eu să mă duc la Slănic dar după ce am analizat puțin situația am ajuns la concluzia că nu m-ar fi făcut mai fericit. Aș fi stat cu gîndul la ea. Oare ce face? Cum se descurcă? Are nevoie de ceva? De ce naiba nu sunt lângă ea? Chiar aveam nevoie de concursul ăsta stupid? Da, e un super-concurs. Da, nu ai zilnic ocazia de a coborî cu bicicleta într-o mină și pe deasupra să te mai iei la întrecere pe acolo. Da, m-am antrenat destul pentru concursul ăsta. În special pentru bucata de cățărare unde acum doi ani am depășit destul de mulți concurenți. Dar în final poate că mare brânză nu aș fi făcut. Da, poate că prindeam finala. Și? Ce rezolvam cu cu asta? Nu era mai bine să fiu cu Ana și să nu am nici un fel de remușcări?
Așa că stau cuminte pe o bancă și aștept să se termine stagiul. Am înteles că azi va învăța Annan-ul. Ieri a învățat Suparinpei-ul. Super-tare!
Și poate că azi, pentru că a venit si Sensei, apuc să le fac tuturor poze cu Shian.
Și apoi, poate că mergem la un McDonalds. Ca ieri. Și poate că azi nu îmi voi lua prăjitură cu cireșe ci o prăjitură cu mere. Caloriile le-am ars deja. De dimineață. Nu v-am zis? La șapte eram deja încălzit pe bicicletă.
P.S. (22.02 seara) Fetele au ieșit mai devreme decât credeam. Pare-se că stagiul de azi s-a ținut doar cu senseii. Lipsă de comunicare, să zicem. În fine, mi-am menținut starea Zen, am dus fetele la Mc așa cum promisesem, am ajuns acasă, am luat-o pe Meli şi am plecat la Ploiești. Fetele mele să vadă (pentru a treia oară) Ascensiunea lui Jupiter iar eu ... Surprise! Cu bicla prin zonă. Plopeni, Zamfira, Boldești. Şi pentru că am avut timp am băgat şi o tură de RGP.
P.P.S. (23.02 dimineaţă) Am dormit ca un bebeluş azinoapte.
