duminică, 22 noiembrie 2015

Qui? Moi?

Am fost cu fetele la Jocurile Foamei: Revolta. După film ne-am astâmpărat foamea la Pizza Hut și apoi am trecut o fugă pe la Metro. Ieșim din Metro și trecem pe lângă chioșcul Fornetti. 
- Voulez-vous quelque chose? zic
- Ce? zice Ana
- Adică dacă mai vrem ceva de la Fornetti, îi spune Meli
- Știu. Dar... (uitându-se spre mine mirată) ... ce... tu știi franceză?
- :)))
A mai aflat Ana ceva despre mine

luni, 16 noiembrie 2015

Mândria

Mândria este unul din păcate. Aşa ne-a spus Ana că a învăţat la şcoală. Dar e greu să nu fii mândru de realizările ei când îşi adaugă încă două titluri de campioAnă naţională în palmares. Nu fără emoţii - nici pentru ea şi pentru noi - dar a făcut-o într-un mod categoric, dominându-şi adversarele, dacă judeci la rece din exterior. 
La kobudo a câştigat toate meciurile cu 3-0. La fel şi la tradiţional. Şi-a câştigat toate meciurile de kata cu decizii unanime iar în meciurile de kumite nu a făcut decât să mărească această diferenţă de scor. Jur că nu ţin minte să o fi văzut vreodată având mai multă încredere în ea ca ieri după ultimul meci. 
Da, sunt mândru (de ea). Deci, da, probabil sunt un păcătos. Dar nu mă pot abţine.

sâmbătă, 14 noiembrie 2015

Printre măguri

Mi-am dus și eu Cubulețul la Ploiești. Trebuia aranjată frâna spate, cel puțin. Dar trebuia făcută și o revizie generală pentru că în afară de a schimba vreo două lanțuri, de a băga aer în furcă și a schimba niște plăcuțe de frână mare lucru nu am modificat la ea în cei aproape cinci ani de când o am. Și am peste 14.000 km făcuți cu ea. Vreo 7000 pe Strava și alți 7000 î.S. (înainte de Strava). 
Bilanț după câteva zile de stat în service: disc frână spate, plăcuțe frâne față și spate, butuc față, butuc spate, jumătate din spițe și ele schimbate, pedale, bureței furcă, manșoane ghidon... Mai e ceva? A, da! Lanțul și foaia mare. Uitasem de ele. Plus manopera. Toate însumate se apropie de prețul unui mtb entry-level. Sau al unuia mediu second-hand. Trebuiau însă schimbate. Cei cinci ani și cei aproape 15.000 km și-au spus cuvântul. Mi-am promis că din discul de frână și din foaia mare îmi fac trofee. Să văd când mi-oi face timp să le incorporez în așa ceva.
Am luat bicla aseară din service dar nu mai aveam chef de ieșeală. Am lăsat-o pe azi. O scurtă tură pe Măgureni. Mai mult asfalt dar și cu câțiva kilometri de drum de țară plus forestier. 
A fost o tură reușită deși când am plecat de acasă erau doar 3 grade Celsius. Am avut însă parte de un răsărit superb, cu puțină ceață, apoi printre măguri a trebuit să opresc de câteva ori să admir bruma transformată pe alocuri în mici perle de rouă, măceșii cu mii de picături strălucind în soare sau pur și simplu să privesc spectacolul vaporizării automate a brumei acolo unde razele soarelui începeau să mângâie pământul.