Urma scapă turma

A trecut şi acest Campionat Mondial de fotbal. Ţin minte ce ne-a spus cu mulţi ani în urmă o profesoară din gimnaziu. Copii, să ţineţi minte că întotdeauna prima şi ultima impresie contează. Nu prea contează ce se întâmplă între aceste două momente. Cel mai mult contează prima şi ultima impresie. Despre cineva sau ceva. Avea dreptate.

O primă impresie nu o prea aveam formată despre acest Mondial pentru că nu am urmărit prea mult din meciurile din grupe. Am zis că poate spre final mă voi revanşa. Oricum meciurile care contau cu adevarat erau cele din fazele finale.

Am văzut ceva spectacol şi dramatism în sferturi. Am văzut în prima semifinală probabil cel mai spectaculos gol al campionatului – acea bara-gol aproape de vinclu a lui Van Bronckhorst. Vorbind de bară, în acea semifinală bara a fost aliatul olandezilor. La toate cele trei goluri olandeze mingea a atins-o înainte de a intra în poartă. Nu degeaba Africa de Sud a fost colonie olandeză. La finalul acelei semifinale un lucru cert: titlul de Campioană Mondială rămânea în Europa.

A urmat semifinala Germania-Spania. Reeditarea finalei europeanului de acum doi ani. În Germania caracatita-oracol Paul prezisese că Spania va câstiga. Şi aşa a fost. Paul nu va fi servit la restaurantul gradinii zoologice. Ca fel principal. Cel puţin deocamdată. Odată şi odată i se va termina şi lui norocul. Cât despre meci ce se poate spune? S-a animat deabia dupa golul lui Puyol. Cam târziu totuşi.

Finala mică? În buna tradiţie am pornit televizorul cu un minut înainte de primul gol. Nu comentez prea mult. Meciul mi-a plăcut. A avut o evoluţie frumoasă a scorului. Iar cireaşa de pe tort a fost bara lui Forlan din prelungiri.

Speram ca marea finală să fie câştigată de olandezi. De ce? Pe scurt, pentru că:

  - câştigaseră toate meciurile până în finală, unele chiar entuziasmant.

  - pierduseră deja două finale la mondiale.

  - toata lumea o vedea Spania favorită.

  - şcoala olandeză de fotbal mi se pare mai bună decât cea spaniolă.

  - voiam ca Paul, caracatiţa, să dea greş.

  - pur şi simplu îmi place portocaliul olandez.

Ştiu. Ştiu. Cel puţin ultimele două motive sunt puerile.

Prima repriză. Spania a început mai bine. Apoi Olanda şi-a revenit. Ambele echipe au avut ocazii destul de mari. Per total, o repriză echilibrată.

A doua repriză. Jocul s-a mai deschis. Au mai apărut şi greşeli dar parcă meciul s-a mai animat. A devenit mai spectaculos.

Prelungirile. Parcă ambele echipe au lăsat garda jos. Ocaziile de gol parcă s-au înmulţit. Cu trei minute înainte de final Iniesta marchează.

Final frumos de Campionat Mondial. Păcat că nu au câştigat olandezii mei. Păcat pentru motivele menţionate mai devreme. Olandezii au fost mai nervoşi. Mai duri. Mai tensionaţi. Parcă şi arbitrajul cu erorile sale a contribuit la această stare. Însă spanolii au jucat per total mai bine acest meci şi cred că au câştigat pe merit finala.

După cum spunea profesoara din gimnaziu, (şi) ultima impresie contează. La acest mondial urma scapă turma. A fost un mondial frumos. Poate mă mai uit şi peste patru ani. Punct.

Aseară, printre picături, în pauzele meciului şi în momentele de întrerupere schimbam canalul pentru a vedea, cât se mai putea vedea, din Dirty Sexy Money. Episodul doi. Credeaţi că am uitat de el? Nu. Nu. Nu. Nu deocamdată.