Făra titlu? Da. Nu ştiu ce titlu să-i pun.
"Răzvan o să se însoare cu Alexandra". " Răzvan o să se însoare cu Alexandra". Afirmaţiile astea veneau din partea părinţilor, bunicilor, unchilor, mătuşilor, rude mai apropiate sau îndepărtate. Mic fiind numai asta auzeam când mergeam în vizită la Pucioasa. Sau când cei din Pucioasa veneau in vizită pe la noi. Eu deja mă împăcasem cu gândul. La urma urmei Alexandra era drăguţă. Mai mult de atât, avea o superbă colecţie de maşinuţe ...
Ce-i în neregulă cu părinţii ăştia? De ce trebuie neapărat ca odraslele lor să fie împreună? Pentru că ei se îndrăgesc? Pentru că ei se simt bine împreună? Pentru că vor să aibă încă un lucru în comun?
Discutam ieri cu o prietenă şi din una în alta am ajuns să ne spunem că la bătrâneţe poate o să ne plimbăm prin parc nepoţii comuni. Ea o place pe Ana mea. Eu îl plac pe Adiţă al ei. So, why not? Socrii răi n-am fi.
Acum că sunt şi eu părinte revin la întrebarea de mai devreme. Ce-i în neregulă cu părinţii ăştia?
Răspuns: Nu-i nimic în neregulă. Au dreptul să viseze.
[Editare ulterioară] M-am mai gândit la titlu. Am găsit unul: Love story. Hopefully!
P.S.: Din câte ştiu lui Adiţă îi place muzica rock. Ana nu o ascultă. Nici nu prea are ocazia. Aseară însă, din nimic, a început să dea din cap şi să-şi fluture părul ca un rocker versat. O fi vreun semn? :))
RăspundețiȘtergereDupă cum spuneam, părinţii au dreptul să viseze.