Dissappointed fan

Trei motive pentru ca fanul din mine să fie puțin dezamăgit:

- Ieri, Thor a concurat pentru ultima oara ca profesionist.

- Azi, mi-aș fi dorit să ajung la Constanța. CN amatori.

- Tot azi OPQS ar fi trebuit să iasă a treia oară la rând campioană mondială la contratimp pe echipe. Toată lumea se întreba cine-i poate opri. Am aflat. Ploaia. Ploaia care a început când pe traseu mai rămăseseră doar patru echipe. Asta e. Până la urmă nici locul trei nu-i de colo.

Tony Martin

Măi băieţi, văd că vă antrenaţi. 

Ieri l-am surprins pe Gabi prin Iedera. Aseară văd pe Strava că Olimpiu a facut o scurta plimbare până la Ploieşti. Ce-i de capul vostru?

Sau pentru că a început Campionatul Mondial trageti şi voi tare pentru la anu'? Hai că se poate! Ieri Tony Martin a scos la contratimpul individual o medie de rahat: 52.9 km/h. Păi bine măi, cu medie de sub 53 km/h ajunge el Campion Mondial? Şi pentru a treia oară? Păi eu mai am de îmbunătăţit media doar cu 23 km/h şi l-am luat...

Respect Tony Martin! Respect!

Vine

Vine primăvara. Şi vine şi prima cursă monument de anul ăsta. Duminică. Milano - San Remo. Nu ştiu cum va fi vremea prin Italia. Va fi probabil interesant pentru ca tocmai ce le-a tras o ninsoare. Dar eu unul, abia aştept. Abia aştept să mă urc pe medicinală, să dau drumul pe Eurosport şi să mă uit. Vor fi acolo şi Thor şi Tom. Ura! Şi vor fi acolo şi alţi grei pe care-i urmăresc: Boasson Hagen, Farrar, Chavanel, Gilbert, Sagan, Phinney... O plăcere să îi vezi pe toţi pe Cipressa şi Poggio... 

Altul

Ieri, Nole a câştigat pentru a patra oara Australian Open. De patru ori în ultimii cinci ani. Parcă alaltăieri îi deveneam fan. Iar pe vremea aia nici măcar nu-l câştigase pe primul...

O fi şi ăsta un semn că îmbătrânesc?

OPQS TTT WC

Omega Pharma - QuickStep Team Time Trial World Champions. Yeees! Campioni Mondiali. Primii campioni mondiali. De ce primii? Pentru că până acum nu a existat această probă (pentru echipele profesioniste) la mondiale. 

Eu, din capul locului, aveam două echipe favorite: BMC-ul şi Omega Pharma. BMC-ul pentru că-i echipa lui Thor si Omega Pharma pentru că e cea a lui Tom. Dar pentru că Thor nu se află la mondiale, de fapt el se reface acum, bine măcar că i s-a descoperit cauza sezonului slab, o miozită, Omega Pharma a devenit prima mea favorită. În afară de cele două mai erau încă cel puţin alte 4-5 echipe care plecau şi ele favorite prin prisma loturilor. 

Omega Pharma a făcut totuşi un sextet de vis, care a învins la limită BMC-ul, cu doar trei secunde, chiar am stat cu sufletul la gură, dar a spulberat restul echipelor. Şi nu numai că le-a spulberat dar a făcut-o într-o manieră emfatică. Au trecut linia de finiş toţi cei şase pe când celelalte favorite au trecut această linie în doar cei patru necesari opririi cronometrului.

La final, să-i menţionăm pe cei şase magnifici:

• Tom Boonen
• Sylvain Chavanel
• Tony Martin
• Niki Terpstra
• Kristof Vandewalle
• Peter Velits

La Vuelta 2012

N-am prins Vuelta de anul ăsta de la început. De fapt am prins doar prima etapă. Contratimpul pe echipe. Apoi am plecat în excursie şi timp de 10 zile am urmărit-o, atât cât am putut, furând juma' de oră din somn, încercând să prind dimineaţa rezumate pe la ştirile sportive sau pe net acolo unde prindeam câte un wifi gratuit.

Oricum lupta lui Alberto cu Purito prin munţi a fost una epică. De mult timp nu am mai văzut un Mare Tur aşa animat. Aşa spectaculos. Mi-aş fi dorit să-l văd pe Purito câştigând. Din două considerente. Primul: atât Alberto cât şi Alejandro au fost prinşi (şi suspendaţi) pentru dopaj în trecutul apropiat. Foarte apropiat. Dar mai ales pentru al doilea. Acela de a muri capra vecinului. Vecinul Wiggins. Wiggins care momentan e pe primul loc în clasamentul UCI iar Purito pe doi.

Bine, eu aş fi preferat să-l văd acolo, pe primul loc, pe Tom Boonen al meu. Dar dacă tot ar fi să piardă în faţa cuiva, aş fi preferat ca acela să fie Purito, nu Wiggo. Din cei doi Purito a avut un an mai bun, părerea mea.

În fine, după cum spuneam, de foarte mult timp nu am văzut un Mare Tur atât de animat. Un tur care să mă ţină cu sufletul la gură aşa de mult. Azi însă a trebuit să spun... Adios la Vuelta... 

Hasta la proxima!

TdF 2012

Le Tour est fini. Câştigător e ... of course... "Wiggie"... 

Nu prea am avut motive să mă entuziasmez Turul ăsta. Bradley Wiggins a câştigat aşa cum prognoza majoritatea. Thor si Tom nu au fost prezenţi. Samy Sanchez a abandonat după o accidentare urâtă. Farrar si Gilbert dezamăgitori. Cadel locul şapte. Nici Garmin-ul, nici Omega Pharma Quickstep-ul şi nici BMC-ul nu au impresionat. Poate doar locul cinci la general şi tricoul alb ale lui Tejay, tricoul cu buline luat de Voekler şi eventual cele trei victorii la sprint ale lui Greipel să mai fi dres busuiocul pentru fanul din mine.

Le Tour est fini. Câştigător "Wiggie". End of strory. C'est la vie. We will see, ce va fi, în două mii treişpi...

A! Şi ar mai fi... Au revoir et Merci Big George Hincapie!

Echipa ideală

Mă uitam azi la E3 Prijs. Ultimii 30-40 kilometrii. Şi cum mă uitam la băieţi pedalând nebuneşte realizez că toţi anii cât m-am uitat eu la ciclism am avut un favorit sau altul, o echipă sau alta, dar nu mi-am făcut frate şi eu o echipă. A MEA. Virtuală. 

Ia să vedem... Din cei care sunt încă activi... Pe naţionalităţi... 

Norvegieni. Thor. Şi Boasson Hagen. Nemţi. Tony Martin şi Greipel. Elveţieni. Cancellara. Ajunge unul ca el. Americani: Tyler Farrar şi George Hincapie. Columbieni. Uran. Ajunge şi un sudamerican. Australieni: Cadel Evans şi Robbie McEwen. Belgieni. Tom Boonen şi Philipe Gilbert. Olandezi. Johnny Hoogerland şi Lars Boom. Luxemburghezi: FrAndy. Italieni. Alessandro. Ambii. Ballan şi Petacchi. Francezi: Chavanel şi Voeckler. Şi Roland. Spanioli. Samy Sanchez. Şi Flecha. Şi Freire. Britanici. Bradley Wiggins şi Mark Cavendish deşi niciunul din ăştia doi nu mi-e simpatic. Dar facem o echipă care să câştige tot, nu? Câţi sunt? 26? Cam cât o echipă de ProTour. Răzvan Fantasy ProCyclingTeam.

Mea culpa

A început Australian Open. N-am apucat să văd primul meci al lui Nole. În schimb am văzut ultimele puncte din meciul Soranei cu Stosur. Trebuie să-mi fac mea cupla. Acum vreo două zile, când am văzut tragerea la sorţi, nu credeam că Sorana poate câştiga. De fapt nu credeam că va lua mai mult de 5-6 gameuri în fata lui Sam. Deci... Mea culpa. Felicitări Sorana! Baftă în continuare!

Tenis în blugi

Miercurea trecută. Meli s-a dus de la patru la şcoală pentru prima şedinţă cu părinţii. La cinci am dus-o pe Ana la karate şi m-am oprit la terenul de tenis ca să-mi clătesc ochii şi să aştept. Fie să se termine şedinţa lui Meli, fie antrenamentul Anei. Cum stăteam eu aşa, apare Gabi. Îl sunase Colonelu’ să-l roage să vină pentru că fi-su’ nu putea veni. Apare şi Colonelu’. Apoi părintele Alex. Era să zic Ţuţi. E ciudat să-i spui Ţuţi unui preot dar dacă îl ştii din coplilarie e tare-tare greu să te dezobişnuieşti.

Erau trei. Domn’ inspector Vasilescu întârzia. Îl sună Colonelu’. Tocmai pleca din Târgovişte. Ajunge în juma’ de oră.

  - Auzi, nu joci tu până vine el?

  - Cine, eu? Sunt în blugi. Uită-te şi la cum sunt încălţat.

  - Ce are?

  - Păi, în principiu n-are nimica. Dar nici măcar rachetă n-am.

  - Las’ că-ţi dau eu.

Şi, am jucat cu Hammer-ul lui Gabi. Echipe: Colonelul cu Gabi. Eu cu Ţuţi.

Am greşit destule mingi uşoare. Multe lovituri cu rama. Că, de, Hammer-ul nu e Blade Team. Are cap de 95, nu de 104. Asta e.

În fine. Se face cinci jumate. Vasilescu nu apare. Se face şase. Nimic. Se face şase jumate. Vine Meli. Se terminase şedinţa. Cu ocazia asta o ia pe Ana şi se duc la ai mei să mănânce până terminăm noi. Vasilescu nimic. Uite cum am jucat primul meu meci de tenis în blugi.

După meci eram puţin dezamăgit. Colonelul: Nu contează. Ţi-ai făcut damblaua, nu?

Da. Mi-am făcut-o. Cu vârf şi îndesat.

Ar mai fi ceva legat de miercurea trecută. Şi de tenis. Mi-am comandat o rachetă. Ca a lui Nole. La Tennis Warehouse au început reducerile. Probabil Head-ul pregăteste o nouă generaţie. Nu contează. Nu mă interesează. Am rachetă ca a lui Nole. A sosit ieri. Am şi testat-o, tot ieri, într-un meci contra lui Gabi. Sunt super-încântat. De acum Blade-ul va fi titular pe banca de rezerve.

Şi tu Philippe?

Cadel Evans, Alessandro Ballan, George Hincapie, Alexander Kristoff, Martin Kohler, Taylor Phinney, Greg Van Avermaet. Toţi la BMC. Super-echipă. Acum zece zile a semnat şi Thor cu ei. Ieri şi Philippe Gilbert.

Frate, ce fac ăştia? Ăştia de la BMC. Vor să-mi schimb echipa favorită? Echipele favorite? Să renunţ eu la Garmin? La Euskaltel? Nu. Nu renunţ. La Garmin îmi place că au acel program anti-doping. Program propriu. Iar Euskaltel-ul mă atrage cu naţionalismul lor. Să faci tu o echipă super-profesionistă cu componenţă 90% bască? Plus unu-doi spanioli, plus doi francezi, dar şi ăia născuţi în zonă. În Pirinei. Nu. Nu renunţ la niciuna.

Cum rămâne atunci cu BMC-ul? Nu ştiu. Pot să am şi o a treia echipă favorită? Sau măcar să simpatizez cu ei? 
De ce nu. Doar eu fac regulile.

Bikewear.ro

Din scurta mea experienţă de cumpărător ciclist. Sunt şocat de ce mi s-a întâmplat. Comand ieri la prânz pe bikewear.ro un tricou şi pantaloni.

Ora 12:22. Primesc e-mail. Status comandă: Pending

Ora 12:27. Primesc telefon de la ei. Au verificat şi au produsele în stoc. Sincer, la asta mă şi aşteptam. Să aibă în stoc ceea ce spun că au. Am mai avut eu de a face cu siteuri, româneşti ce-i drept, cu un webdesign mai atrăgător, cu tot ce vrei si ce nu vrei, dar care mi-au dovedit contrariul. Chiar dacă respectivii sunt foarte amabili şi încearcă să-ţi ofere altceva echivalent, nu e tocmai ceea ce îţi doreai tu. În fine, asta e altă poveste. Fiind prima mea comandă, vor doar să ştie dimensiunile mele  (înălţime, greutate) pentru a se asigura că ceea ce am comandat mi-e şi bun. Da, mi-e bun. Bănuiam asta. Mă informasem înainte.

Ora 12:49. Primesc e-mail. Status comandă: Confirmed.

Ora 14:21. Primesc e-mail. Status comandă: Shipped.
Azi: Primit coletul. Uaaau! Asta da expeditivitate. Băieţi, ţineţi-o tot aşa. Un client mulţumit e un client care va reveni. Cu siguranţă.

La BMC

Nouă ani la Crédit Agricole, doi la nou creata Cervélo TestTeam, unul la fuziunea Garmin-Cervélo. Ce urmează? Urmează BMC. Ieri Thor a anunţat că a semnat cu ei. Pe trei ani. Echipă “serioasă unde totul pare bine organizat”. Echipă care speră el că-l va ajuta să-şi îndeplinească ultima mare dorinţă. Aceea de a câştiga Paris-Roubaix-ul. Ca profesionist. Pentru că l-a câştigat deja la U-23. Atunci cu Garmin-Cervélo cum rămâne? Păi, cum să rămână? Rămâne echipa mea favorită. Dar de acum înainte pe picior de egalitate cu Euskaltel-ul. Asta chiar dacă BMC-ul va avea în componenţă campionii mondiali din 2008, 2009 şi 2010.

Le Tour est fini

Le Tour est fini. Le Tour 2011. Ce o să-mi amintesc din el peste ani?  

- Thor Hushovd a câştigat în mod entuziasmant două etape şi a purtat tricoul galben timp de şapte.
- Tyler Farrar a câştigat la sprint etapa de ziua naţională a Statelor Unite.
- Garmin-Cervelo, favorita mea, s-a clasat pe primul loc în clasamentul general.
- Câteva accidente zdravene. Nicki Sorensen agăţat de un fotograf aflat pe o motocicletă. Apoi maşina TF2/3 îl loveşte pe Flecha, Flecha ricoşează în Johnny Hoogerland, Johnny se dă peste cap şi se înfăşoară pe un stâlp cu sârmă ghimpată. Apoi Vinokourov ratează o curbă pe coborâre, aterizează într-un copac, femur fracturat, şi pune punct carierei de profesionist.
- Cadel Evans câştigă Turul după ce în alţi doi ani terminase pe doi.
- Andy Schleck termină Turul pe locul doi, a treia oară consecutiv! Asta dacă în mai puţin de o lună Tribunalul de Arbitraj Sportiv soluţionează în favoarea lui Contador procesul aflat pe rol. În caz contrar Contador pierde titul de anul trecut şi Andy îi ia locul.
- Pe lângă extrem de combativul Evans mi-a mai plăcut în acest Tur Samuel "Samy" Sanchez. De la Euskaltel. Echipa bască cu care simpatizez. Au folosit in acest tur bicicletele Orbea Orca. Samy e all-rounder. Campion Olimpic şi om de top în clasamentele generale. A câştigat şi tricoul cu buline. În plus, a câştigat şi o etapă. Singura din acest Tur din care nu am urmărit nimic. Cea de ziua naţională a Franţei. În care s-a trecut pe Col du Tourmalet. Dar am un alibi. În ziua aia mi-am luat Z6-le!
- Şi am mai rămas cu ceva: Truffade. Un fel de mâncare cu cartofi, brânză şi bacon. Reţeta a fost prezentată într-una din etape. Era specifică zonei prin care se trecea. Trebuie să o încerc. Suna bine.

Turul continuă

Şi Turul Franţei continuă. Azi etapa a şaisprezecea. Am văzut-o pe apucate. Pe la km 80 câteva minute. Pe la km 60 alte câteva minute. Apoi de la km 42 aproape integral până la final.

Nu mai pot să spun decât ... Ole! Ole! Ole! ... Thooor Victorie!

E clar. Din punctul de vedere al fanului din mine, ăsta e cel mai frumos Tur pe care l-am urmărit vreodată.

King of the World

Am zis eu ieri că voi avea o zi aglomerată azi dar le-am rezolvat pe toate. Chit că m-am trezit la cinci şi jumătate şi probabil mă voi culca după miezul nopţii. Dar să revin.

"King of the World" e titlul secţiunii "Hot or not" de azi pe siteul Eurosport. E clar, Turul de anul acesta e cel mai frumos din perspectiva mea, ca fan. Iar ceea ce a reuşit azi Thor, să fie unul din cei zece din evadare, să treacă al treilea pe Col d’Aubisque, să recupereze cele peste 3 minute de întârziere faţă de Jeremy Roy, iar atunci când au rămas 3 kilometri să se desprindă de Moncoutier (prins pe parcurs), şi în câteva zeci de secunde să treacă precum trenul pe lângă Roy, să facă ultimii 2 kilometri efectiv cu zâmbetul pe buze, a fost absolut Fantastic!

Ca să sărbătoresc victoria lui Thor, am ieşit cu Gabi. O tură de aproape o oră. Iniţial plănuisem să îmi iau Cubuleţul dar până la urmă am scos "prospătura" la înaintare. Am făcut primii 24 km pe Z6. Zzzzzzzzzzzz6! Excelentă! Sunt super-încântat de ea. Urcuşurile până la Valea Lungă au fost floare la ureche. Trebuie să fac un Ulmet să-mi fac o idee şi mai clară, dar deocamdată sunt absolut En-tu-zi-as-mat!

Am citit odată, demult, ceva de genul: "Bicicleta e ca berea. Odată ce ţi-ai luat una, te gândeşti la următoarea". Nu ştiu cum e cu berea, nu beau, dar recunosc că acum îmi imaginez cum ar fi pe o Cervelo RS, pe o Orbea Orca sau pe o Pinarello Dogma. Hmmm... Odată ce ţi-ai luat una, te gândeşti la următoarea. Nu. Nu mă gândesc. Asta e o aspiraţie. Un vis. O utopie mai degrabă. Acum am o certitudine: Z6 e bicicleta care mă va plimba (sper din tot sufletul) mulţi ani de acum înainte. E tot de ce am nevoie pe şosea.

Cireaşa

Azi, a opta etapă a TDF. Probabil nu mai scriam despre ea dar dacă Thor s-a încăpăţânat să nu piardă contactul cu cei care puseseră ochii pe tricoul galben, asta chiar dacă finalul a fost pe căţărare, ce să-i faci, trecem pe răboj faptele de vitejie ale răzbionicului. Ha! Ha! Iete cum o eroare de tastare dă un sens interesant. Da, Thor e un "răzbionic", nu un războinic. Mâine, încă o zi în tricoul galben.

Chapeau! Monsieur, vous êtes L'Homme de la Semaine!

Şi încă una. Ultima.

Azi, a şaptea etapă a TDF. Una dintre cele mai plate. Plimbare pe Valea Loarei. Am recunoscut două din castelele vizitate cu zece ani în urmă. Favoritul meu, Amboise. Şi favoritul lui Meli, Chenonceau. Dar să nu deviem. Revenim la etapă. Plată cum ziceam, deci final decis la sprint. Câştigă iar Cavedish urmat de bunicuţul Petacchi. Respect tataie! Sincer, îmi doream ca tu să câştigi acest sprint. Thor, în nota de până acum. În primii zece. Pe şapte mai precis. Şi uite cum păstrează tricoul galben pentru încă o zi. Ultima. Aşa cum toţi o ştiu. Urmează etape cu căţărări. Multe! Ce mă enervează francezii ăştia! Nu se putea termina Turul după o săptămână? Mai ţine mult? Cât? Încă una? Încă două? Să nu-mi spuneţi că două!

Şi încă două

Ieri, a cincea etapă a TDF. Finish cu sprint. Sprint câştigat de eternul favorit. Cavendish. Thor, locul zece şi păstrează tricoul galben. Azi, a şasea etapă. Final tot cu sprint. Câştigător Boasson Hagen. Thor, locul trei. Păstrează tricoul galben. Mai mult, e singurul ciclist din acest tur care a terminat în primii zece fiecare din etapele de până acum. Bravo Thor!

Bun, am înţeles că Turul Franţei nu se termină nici după trei, nici după patru etape. Frate, dar nici după şase?

Încă una

Azi, a patra etapă a TDF. Am apucat să fac o mică pauză pentru a urmări finalul. Ultimii 22 km mai precis. Apoi, înapoi la muncă. Gardul, de fapt zidul, nu se vopseşte singur. Apropo de zid, finalul etapei de azi a avut loc pe Mur-de-Bretagne. Sprint câştigat de Evans urmat de Contador, Vinokourov, Uran, Gilbert apoi Thor al meu. Aşa că Thor mai păstrează pentru o zi tricoul galben. Bun, am înţeles că Turul Franţei nu se termină după trei etape. Dar după patru?