Vic

Vic: "Am mâncat un sandviş pe nesăturate..."

Formula fericirii

Citeam zilele trecute un articol drăguţ în Huffington Post. Se explica acolo de ce membrii claselor mijlocii şi respectiv superioare ale Generaţiei Y (cei născuţi undeva între 1980 şi 1995) sunt nefericiţi. Toată demonstraţia se baza şi învârtea în jurul simplei formule a fericirii:

Fericirea = Realitate - Aşteptări

Programator

Q: How many programmers does it take to change a light bulb?

A: None. It's a hardware problem.

Şi când te gândeşti că la origini eram programator...

Cică se bat cu preţurile...

Am fost dis-de-dimineaţă o fugă la Carrefour. Ana de vreo săptămână tot întreabă cînd ne mai ducem la Ploieşti. Văzuse data trecută un joc şi voia neapărat să i-l luăm. Mi l-a descris cum arată, mi-a spus exact pe ce raft îl găsesc, mi-a spus şi preţul - era acceptabil, altfel nici nu încăpea discuţie - deci nu ar fi trebuit să existe nici o problemă. Ana rămâne acasă cu nana şi bunicu.

Noi mergem la Carrefour. Găsim jocul. Ne ducem la casă. Surprise! Preţul e de 4 ori mai mare decât cel afişat! Go fuck yourselves! O sunăm pe Ana şi îi explicăm că în niciun caz nu i-l luăm. Bunicu, proaspăt operat, şi probabil profund emoţionat de modul cum a fost primit acasă de către Ana, spune că va suporta el. Dar noi nici nu aveam atâţia bani la noi. Iar la urma urmei, nu era vorba neapărat de preţ, era vorba de un principiu aici. Ca să nu mai spun că cu banii aceia putea să-şi ia alte lucruri mult mai interesante. În fine, a rămas ca după ce Ana termină antrenamentul de karate, mâncăm de prânz şi apoi mergem cu toţii. 

Se face dupăamiază. Ne întoarcem. Dar întâi să intrăm la Metro. Să vedem ce găsim şi pe acolo. Surprise! Găsim acelaşi joc! Cu preţ 10% mai mic decât la Carrefour! Apoi - afiş mare - La preţul de la raft se aplică la casă o reducere de 40% pentru jucării. Unde ne duce asta? LA APROAPE JUMĂTATE DIN PREŢUL DIN CARREFOUR! Rezultat: Toată familia, fericită. 

Ieşeam din Metro. Ana face un semn spre Carrefour şi zice cu lehamite: "Ăştia zic că se bat cu preţurile..."

Iar eu în gândul meu: "... şi preţurile câştigă mereu..., ..tu-le..."

Black Friday românesc

Valentine's Day. Câââh! Halloween. Bleah! Black Friday. Ăsta da import american ce s-ar putea să-mi placă...

My wife say...

My wife say I never listen ...

at least that is what I think she said

Să ne culturalizăm: Beştepe

Sâmbătă, când ne îndreptam spre Deltă, după Tulcea, spre Murighiol, am trecut printr-un sat. Beştepe. Hmmm. Ce nume, zic. La care Meli: O fi vrut unul beat să spună "peşte" şi nu i-a ieşit. Funny isn't it? Mi-am adus acum aminte de acest dialog şi am zis să ne "culturalizăm". De unde vine? Care-i originea lui? Scurtă căutare pe net şi aflăm... Originea-i turcă. Şi înseamnă: Cinci (Beş) Vârfuri (tepe).

Am mai învăţat ceva azi? Am învăţat. Hai, înapoi la muncă!

Campionu' lu' peşte

De câteva zile mă sâcâie o imagine. Poate dacă scriu pe blog, mi-o scot din sistem. A fost Bac-ul olimpicilor. Un băieţaş, ca să-i spun aşa, probabil component al lotului naţional de ţintar şi proaspăt picat la Bac se răţoia la reporter: "Vă place când aducem medalii, da?"

Da mă, îmi place. Îmi place foarte mult. Dar acum, ce vrei, să-ţi dăm Bac-ul că aduci medalii? Să te angajăm la Dinamo? Chiar nu putem. Dar nu dispera. La valoarea ta poţi deschide o sală, un club pentru iubitorii de ţintar şi fără să ai diplomă de bac.

A! M-am prins, poate tu voiai să dai la Drept. E, asta e, ghinion. Uite că ţi-ai dat cu stângu-n dreptu. Mai pune mîna pe o carte, vezi cât face logaritm natural din e, vezi cine a scris Floare Albastră şi mai discutăm. Poate reuşeşti să iei Bac-ul. Şi în cele din urmă ajungi şi tu la Spiru.

Ocupaţi

"Aş fi vrut să fiţi la fel de mulţi şi când ne-am întors de la Mondiale fără medalii" - Cătălina Ponor, către reporteri, la întoarcerea de la Europene.

Cătălina, scuză-i. Erau ocupaţi cu Gigi.

E gata!

Ce? Ce e gata? Bradul. Era planificat săracul de cel puţin o săptămână. Dar deabia azi am apucat să-l fac. Şi asta pentru că m-am apucat de el abia acum vreo trei ore. După ora opt oricum. Ce să-i faci. Cu toată flexibilitatea de care mă bucur la serviciu tot nu am reuşit să plec mai devreme zilele astea. Iar azi, deşi era ultima zi de lucru înainte de vacanţă, Anuţa a avut serbări. Da, serbări! Şi la şcoală. Şi la karate. Am ajuns acasă pe la şapte şi jumătate... Dar acum e gata! Cine? Bradul măăăi...

Nicu

Dacă tot a trecut Moş Nicolae, Moş Nicolae care după spusele Anuţei este “cel mai buuun!” aşa cum mi-a spus mie, şi “cel mai tare” aşa cum i-a spus lui Meli, să vă spun un scurt dialog de care mi-am adus aminte. Dialog purtat între unchiul meu şi unul dintre sărbătoriţii zilei de ieri:

   - Alo, Viorel?

   - Da

   - Sunt Nicu. Finu’ lu’ naşa.

România, te iubesc

De ceva vreme în media e dusă o campanie furibundă – România, te iubesc. Probabil exasperată de ea, acum vreo două zile Cristina a scris pe Facebook ceva de genul: “this country is getting more and more difficult to live in ... so, why love it?”.

Am avut intenţia de a vedea partea plină a paharului şi a-i raspunde “pentru că aici se află majoritatea celor dragi”. Dar, mi-a luat-o altcineva înainte. Cineva care recunoştea totuşi că deviase de la subiect. Înţelegea de fapt la ce se referea Cristina. Cum oricine trăieşte în ţara asta înţelege perfect la ce se referea ea. Aşa că am zis să fiu eu mai direct. Şi i-am răspuns: “Pentru că suntem neam de mazochişti... d-aia...”.

Ne place să suferim. Şi îi lăsăm pe alţii să ne facă rău. Să zică cineva că n-am dreptate.

Azi e Ziua Naţională. România, te iubesc. Am totuşi un dubiu... La final, pun semnul exclamării sau pe cel al întrebării?

TVA şi altele

Încep cu altele...

Mi-am verificat statistica. În ultimele 9 săptămâni m-am urcat pe bicicleta fix de 8 ori. Din care 5 au fost după ce am înmormântat-o pe mamaie. Majoritatea pe medicinală. Îmi tot doream să mai ajung cu Feltul pe Ulmet. Măcar o ultimă dată în acest an. Ieri dimineaţă. Soare. Nu eram foarte ocupat. Am zis că dacă la prânz e frumos, fac Ulmetul. Şi frumos a fost. Unu şi jumate. 7 grade Celsius. O pereche de şosete. Două perechi de pantaloni. Un tricou. Două jachete. Două fesuri. O pereche de mănuşi. Ochelari. Pantofi. Bicicleta. Mobil şi 5 lei, just in case. Dus am fost. Se pare că mi-am pierdut din formă. Iar la modul propriu, chiar mi-am rotunjit-o. Dar asta se vedea deja pe cântar. Am ajuns în vârf după 64 de minute. De obicei făceam asta în fix o oră. Nu-i nimic... E bine şi aşa... Măcar nu m-am dat jos din şa. La coborâre mi-am batut recordul de viteză! Cu 0.1 km/h. Uimitor! Acum recordul e 69.1. Ştiu, unii vor râde. Dar eu prefer să nu-mi rup gâtul. Oricând voi prefera o căţărare în locul unei coborâri.

Acum TVA-ul...

De vreo trei luni, de când a început febra pregătirilor pentru examenul de aptitudini, Meli s-a întâlnit şi a discutat mai mult cu Carmen decât cu mine. Am ajuns să le numesc "siamezele". În fine, nu mă deranjează. Duminica trecută au avut examenul scris. L-au luat. Astăzi urma oralul. O sună Carmen aseară pe Meli. La un moment dat aud că-i zice că n-a mai apucat să citească partea de TVA. Din nou. La care eu, în gura mare: "Nu înţeleg ce aveţi voi de învăţat atâta la TVA. Trebuie doar să ştiţi că e 24%!!!" Hohote. Măcar le-am mai destins puţin...

Au luat şi oralul. De azi, fetele sunt experţi contabili.

Guru de România

Dacă te uiţi într-un dicţionar de antonime în dreptul cuvântului “gamer” găseşti scris Răzvă. Nu am fost niciodată dependent de joaca pe calculator. Nu i-am înţeles şi cred că nu-i voi înţelege niciodată pe cei ce joacă non-stop. Da, jucam şi eu în ultimii ani de liceu Chuckie Egg, Boulder sau Chronos. Chronos, Hmmm. Mi-a plăcut mai mult după ce am aflat de “jing it baby”. Cheat-ul. Chiar, de unde mi-a venit? E posibil să fi rămas totuşi în memoria pasivă atâţia ani? Apoi a venit facultatea. Nu m-am omorât cu jocurile. După facultate un an-doi am mai jucat Age of Empires şi cam atât.  Acum vreo trei-patru ani am descoperit Conquiztador-ul. L-am jucat un an şi pe ăsta. M-am lăsat. Acum câteva zile am dat peste alt joc pe net. Descoperă România. Trebuie să localizezi cât mai precis şi mai rapid diverse judeţe/localităţi/obiective din ţară. Drăguţ. Am ajuns şi eu pe locul 270. Nu-i rău gândindu-mă că probabil toţi cei 269 din faţă au doar jumătate din vârsta mea. I can live with this.

La geografie sunt Guru de România. :)

Orionidele

Am spus că voi vorbi despre Orionide altă dată. Azi e acea altă dată.

Dupa cum spuneam: Nu, nu am uitat de ele. Mai ales după ce ratasem din cauza ploii Draconidele.

Bun. Orionide. Pe scurt. Trezit cu noaptea-n cap. Special pentru asta. Făcut poze? Da. Surprins vreo stea căzătoare? Da. Una singură. Din păcate aparatul tocmai făcea o procesare în acel moment. Asa că el a ratat-o. Timp de expunere 1 minut => procesare 1 minut. Număr total de poze? Cam o duzină dar una singură am mai păstrat-o, ca amintire, pe card. 
În ea: Orion, Taurul, Pleiadele şi în coltul din dreapta jos Jupiter-ul.

Goran Bregović

Într-o familie de ţigani. Nepotul intră în camera bunicii şi o surprinde pe aceasta uitându-se la un film porno.

   - Ce faci bunico?

   - Aştept să văd dacă se însoară la final.

- Goran Bregović -

Ce înseamnă hustler

În ultima vreme una dintre cele mai accesate postări ale mele e Hustler. Uitându-mă pe statistici şi săpând mai adânc văd că principala sursă a vizitelor e rezultatul căutării pe Google a “ce inseamna hustler”.

Postarea mea în sine nu explică nici pe departe ceea ce înseamnă Hustler, însă se pare că Google-ul a luat în calcul comentariul Iuliei. Aşa că în capul listei tronează ca răspuns Blogu’ lu’ Răzvă. Cu alte cuvinte butonul “Mă simt norocos” îi redirecţionează către blogul meu. Ăsta da noroc.

Buuun... Asta e... Nu mă deranjează. Ceea ce mă deranjează totuşi e faptul că respectivii nu găsesc un răspuns clar. De aceea am decis să fac un pustiu de bine, să mă pun în slujba informării publicului şi să rectific acest aspect.
 
Aşadar, CE ÎNSEAMNĂ HUSTLER? Hustler înseamnă:

La propriu:

- O persoană încăpăţânată şi determinată să facă orice pentru a reuşi ceea ce şi-a propus.

- O persoană plină de energie şi care lucrează rapid.

- O persoană agresivă, în special în afaceri sau domeniul financiar.

În jargon:

- O persoană fără scrupule ce profită de naivitatea altora pentru a-i escroca.

- O persoană care îşi duce traiul prin metode ilicite.

- O persoană care se prostituează.

Acum, în funcţie de context, alegeţi voi sensul.

Costin

Eu: Ce faci vereeee?

Costin: Nu ştiu ce fac

Super-răspuns având în vedere că în mai puţin de jumătate de oră urma să se căsătorească. 


Acum, lăsând gluma la o parte... 


Casă de Piatră! Să fiţi fericiţi!

Puţa

Ana trece prin faza rostirii repetate de cuvinte aşa-zis interzise. În ultimul timp "puţa" e la putere. Puţa sus, puţa jos, puţa în stânga, puţa în dreapta... Tot auzind-o am realizat ceva. Acest substantiv, ca să nu-i spun organ, definitoriu pentru genul masculin, e de fapt de gen feminin. O puţă, două puţe. Ironic, nu?

O lume nebună

Indicii că trăim într-o lume nebună:

- Francezii au mai multă încredere în cancelarul german decât în propriul preşedinte.

- Dacă întrebai acum 20 de ani de la ce vine prescurtarea A.I. primeai răspunsul Artificial Intelligence. Acum răspunsul e American Idol.

Vor urma, cu siguranţă, şi alte exemple.