Am fost la Leul Deşertului. În special pentru Radu Beligan şi Maia Morgenstern. Primul spectacol cu ei doi pe scenă. Comedie.
Tragedia a fost că în sala Casei Sindicatelor din Târgovişte nu erau mai mult de zece grade Celsius. Aburii treceau printre dinţii încleştaţi, mâinile ne îngheţaseră iar Maia intră pe scenă într-un furou. Apoi tot restul piesei a purtat o rochie, fără mâneci. Arta cere sacrificii dar sper să nu-şi fi sacrificat sănătatea. Nici ea şi nici ceilalţi actori. Actori ce nu au ezitat să improvizeze iar printre replici să strecoare apropouri la gerul din sală.
"Am venit de jos, de la căldură, aici ... la aer condiţionat..."
"E imposibil ca percepţia normală să nu fie afectată de frigul ăsta..."
"Simt o briză aici în seră..."
"Iubirea mea... Regina mea de gheaţă... Crăiasa Nordului..."
"Lasa-mă! Lasa-mă! Lasă-mă ... să mă duc la căldură..."
Şi multe, multe altele. Nu le mai reţin. Ce ţin minte însă e că timp de două ore m-am lăsat dus în altă dimensiune de către Maia, Radu, Lamia, George, Tania și Mircea. O dimensiune în care frigul a dispărut.
Chapeau! Et je Vous Remercie!
