Anatomia lui Grey. Reloaded

Io nu-s normal. Deşi în vacanţă, ieri am avut o zi destul de obositoare. Sculat la 5 jumate. Fabrică. Raportări. Drumuri. Alte treburi. Până seara singurele momente de respiro au fost la prânz cât am mâncat, apoi dupăamiaza o oră de mers cu bicicleta şi seara scris puţin pe blog. La zece orice om normal s-ar fi dus la culcare. Da’ io nu! Hai să mai lucrezi puţin la goblen. Da, ăla pe care Ana vrea să-l pui în camera ei. Vas cu flori. Al lui Renoir. Dau drumul la TV. Las pe un post unde se dezbătea conflictul dintre Băse şi nu ştiu ce avocat, naiba să-i ia, dacă nu se şi omoară tot nu-i mare ştire. Mă apuc să cos. Se face miezul nopţii. Încep ştirile. Mi se închid ochii. Las goblenul la o parte şi înainte de a mă culca mai fac un tur al canalelor. Să o iau de la primul. TVR1. Titrare: Anatomia lui Grey. Episodul 7. STOP! Hai să mă uit. O fi început noua serie? Deja am pierdut 6 episoade? Nu-i nimic. Mă uit măcar la ăsta. He, He. Uite-l şi pe George. Mamă, dar ce tânăr pare! Şi stai! George a murit în ultimul episod pe care l-am văzut. Ce melodie mişto a fost la finalul episodului ăla. Hold on to me. Sugarplum Fairies. Nici până acum n-am găsit-o pe net de descărcat. Gratis bineînţeles. Deci e altă serie. Să ştii că o fi chiar prima. Altfel TVR-ul titra “Seria ţ-şpe. Episodul 7”. Se face aproape unu noaptea. Se termină. Episodul 7. Se anunţă că urmează episodul 8. Stai şi la ăsta Răzvane? Mai poţi? Hai, stai, că din prima serie tot nu ai văzut nimic. Se termină şi episodul 8. Se face ora două. Îmi trece şi somnul. Cred că dacă TVR-ului îi trecea prin minte să mai dea încă vreo patru episoade - aşa până pe la şase dimineaţa - mă uitam şi la alea.