Citeam azi un articol şi mi-am adus aminte de şcoală. Mai precis de clasa a cincea. Sau poate că eram într-a şasea. Eram oricum în gimnaziu pe vremea în care vechea Şcoală nr.1 nu arsese încă. Eram îmbrăcat în uniformă. Cămaşă bleu, cravată de pionier, pantaloni şi sacou bleumarin. În buzunarul din dreapta al sacoului ţineam un cub Rubik. Deabia aşteptam pauzele să mă iau la întrecere cu Radu, Leo, Robert, Aurelian sau orice alt coleg cu un cub la el. Ajunsesem să fac cubul în mai puţin de două minute.
Trecut-au anii. Acum vreo trei ani am încercat să fac din nou cubul. Am mai putut? Nu. Am făcut prima faţă. Apoi primul brâu. Apoi şi pe cel de-al doilea. Ei bine, când a fost vorba să fac şi cel de-al treilea brâu, m-am blocat. Nu mai ştiam cum să continui. Pe faţa opusă îmi tot ieşeau figurile “peştele”, “crucea”, “dublu T” dar în final tot nu puteam închide “porţile”.
Totuşi nu am renunţat. Am căutat pe net şi am găsit o metodă de rezolvare a cubului. Însă am descoperit că era diferită de ce ştiam eu. Şi aceasta începea cu o faţă. Apoi cu primul brâu. Dar după aceea se ocupa de faţa opusă şi de cel de al treilea brâu, pentru ca la final să se ocupe de aranjarea brâului din mijloc. În fine, mi-a ieşit. Adevărul e că parcă această nouă metodă e chiar mai scurtă decât cea cu care eram eu obişnuit.
Să revin. Despre ce era articolul citit azi? Păi era despre o echipă formată din matematicieni, ingineri, profesori şi programatori care au dezvoltat un algoritm de rezolvare a unui cub Rubik. Dar acesta nu era un algoritm bazat pe metodele folosite de "muritori". Acesta era un algoritm care să rezolve cubul într-un număr minim de mişcări.
Ei bine, acel articol spunea că “timp de câteva săptămâni” un calculator “împrumutat de Google” - culmea articolul era pe Yahoo - a aplicat acest algoritm absolut tuturor poziţiilor posibile ale unui cub. Rezultatul? Oricât de amestecat ar fi cubul, în cel mult 20 de mişcări acesta era rezolvat.
Acum stau şi mă gândesc dacă chiar erau necesari atâţia oameni în echipa respectivă. La urma urmelor acest algoritm trebuie să se rezume la o recurenţă pentru găsirea numărului minim de mişcări necesare. Sunt chestii pe care le făceam în facultate. Chestii care acum probabil se fac deja la liceu. Daca nu s-or face chiar în gimnaziu. Gimnaziu în care eu mă jucam cu acel cub.
Oricum, azi am aflat. E demonstrat deja. Numărul magic pentru un cub Rubik este 20.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu