Minivacanțiene

Acum vreo trei săptămâni tot număram zilele până începea mini-vacanţa combinată: 1 Mai & Paşti. 1-6 Mai. Şase zile libere. Şase zile fără să mă gândesc la nebunia din fabrică. Şase zile să mă relaxez, să-mi limpezesc creierii, să mă odihnesc. Mini-vacanța e pe terminate dar hai să vă povestesc câte ceva din ce am făcut zilele astea.

Prima zi. Plecat dis-de-dimineaţă. Spre mare. Plimbat Ana prin Constanţa. Farul genovez, Cazinoul, Moscheea, vizitat Acvariul şi Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie. Prânz la Pizza Hut. Plimbare pe malul mării şi inerenta vizită în satul de vacanţă.

Ziua a doua. Trezit şi mai devreme. Special pentru răsăritul de soare. Mic dejun, scurtă plimbare pe plajă, delfinariu, plecat spre casă.

Ziua a treia. Prea multe nu am făcut. Am stat prin jurul casei... Pe la biserică... Apropo de biserică... Ca în fiecare an de Vinerea Mare le-am dus pe Meli şi babi să aprindă lumânări la cimitirul de la Diţeşti. Mamă ce personaje pestriţe se pelerinau dinspre Strada Franceză spre biserică. Băieţi, tinerei, îmbrăcaţi casual, tricouri mulate, cămăşi satin, bermude, pantaloni trei sferturi... you name it... Dar fetele... Fetele îi eclipsau. Mamă, ce toalete! Ce voaluri, ce volane, ce culori, care mai de care mai țipătoare, că doar ne ducem la biserică. Ce imprimeuri leopard... Ce rochițe mulate... Ca să ni se vadă și șuncile și chiloţii...  Ce să mai... Trebuie să le vezi. Te uiți și rămâi trăznit. Chiar mă gândeam că ar fi extrem de interesant de făcut un proiect cu toaletele celor care se duc să treacă pe sub masă. Dar cum să-l faci? Cum să faci fotografii fără să se prindă țiganii? Că jogging prin sat nu prea am chef să fac.

Ziua a patra. Două evenimente principale. Să le luăm cronologic. Primul. Trezit iar foarte devreme și plecat cu bicicleta. Trei ore și 20 minute mai târziu, plus trei reprize de ploaie, eram înapoi acasă. 73 km și cele mai interesante trei cățărări care se pot face pe șosea pe o rază de 20 km în jurul Moreniului. Provița cu ale ei pante de 30%, Cojoiu, mai dificilă prin prisma lungimii și apoi Ulmetul cu ale lui porțiuni de 20%. Toate cele trei cățărări într-o singură plimbare. 3 în 1. Cel de-al doilea eveniment. Mini-reuniunea cu prietenii din liceu. La inițiativa lui Răducu s-au prezentat acasă la el următorii: Alina cu dirigu', Raluca cu Adi, Meli și subsemnatul. Trei ore de taclale foarte plăcute. Plus niște mici, bomboane și prăjituri care au întrerupt pe la ora șase postul pe care îl țineam de două zile. Dar cum ziceam, a fost o revedere foarte plăcută. Și acum, amintindu-mi frânturi din ea, nu pot evita apariția unui zâmbet pe figură.

Ziua a cincea. Prima zi de Paște. Ca de obicei, o zi mai lejeră. Venit iepurașul la Ana. Mers la biserică. Mâncat. Puțină bicicletă și cam atât.

Ziua a șasea. După un somn record de aproape 12 ore (chiar nu știu când s-a mai întâmplat asta), vecin cu leșinul, am fost o fugă la Ploiești să revedem The Croods apoi între câteva runde de bicicletă magnetică făcut-am o tură pe Valea Lungă - Ștubeie Tisa - atât cât ține asfaltul. 

Cum spuneam, minivacanța-i pe terminate. De ce să nu recunosc că astăzi deja mă gândeam la ce va urma mâine. La serviciu. Începusem să-mi fac griji despre nebunia ce mă așteaptă. Dar toate acestea s-au risipit în momentul în care întorcându-mă cu bicicleta prin Valea Mare am văzut un amărât deplasându-se în cârje. În acel moment am realizat cât de norocos sunt. Norocos că sunt sănătos și pot merge pe bicicletă într-o zi însorită, cu un cer albastru și nori pufoși deasupra capului, înconjurat de dealuri și păduri de un verde aproape ireal. Norocos că îmi pot permite escapade de o zi la mare. Norocos că am o familie care mă iubește. Norocos că am prieteni, prieteni buni, cu care pot sta la taclale și alături de care îmi pare rău că timpul trece așa de repede. Viața e frumoasă. De ce să ne facem griji? Hai să luăm problemele așa cum sunt și vedem cum le rezolvăm.