Malurile

Hai că azi am trecut şi prin Malurile. După trei ture solo al căror mijloc coincidea cu locul în care se termina asfaltul în Ştubeie Tisa, azi împreună cu Gabi, Alex, Viorel, Claudiu şi Olimpiu am continuat drumul spre Pucioasa prin Malurile şi Glodeni. După asfalt urmează aproape șapte kilometri de forestier, destul de nasol combinat cu drum de ţară presărat cu pietriș. Ca profil: vreo trei kilometri de plat uşor în urcare, doi de urcare susţinută şi doi de coborâre. Asta până să dai din nou de asfalt în Pucioasa. Planul era ca din Pucioasa să o luăm spre Bezdead și să ne întoarcem pe Provița. Dar pentru că am cam întârziat atât cu plecarea cât și pe drum și nici nu voiam nici ca prânzul (de fapt soarele prânzului) să ne ardă pe biciclete ne-am întors pe Ulmet. Pentru că voiam totuși să adaug puțină lungime și diferență de nivel turei ăsteia, în Valea Lungă am ocolit puțin, în premieră, prin Moșia Mică și Valea Mare.

Ce să mai spun? Plimbare plăcută. Zonă superbă. Iar dacă drumul ar fi fost complet asfaltat puteam spune că a fost o ieșire perfectă.

Ar mai fi ceva de spus. Gabi mi-a făcut un compliment. Compliment care trebuie scris undeva. Și unde altundeva decât pe blogul propriu și personal pot să o fac?

Pe Ulmet, Claudiu zice: Răzvane, ai plămâni? Am, răspund. La care Gabi, spre Claudiu: Există o diferență. Răzvan are Excel. M-a apucat râsul. Se referea la tabelul în care știa că-mi țin evidența kilometrilor parcurși. Puțin peste 6700 anul ăsta. 6700 and counting.