Koi

Excepţie făcând primii ani de viaţă plus alţi câţiva răzleţi am avut întotdeauna măcar un acvariu. 

Că ele acvariile nu au fost întotdeauna pline, asta-i altă poveste. 

Pentru că mama a vrut să-mi mut acvariul de la fabrică, din cămăruţa în care-l ţineam până pe hol unde să fie vizibil și pentru că trei ancistruși într-un acvariu de 240 de litri sunt aproape invizibili (trebuie să știi unde să-i cauți), am decis să-l populez cu câțiva pești. Pești la care mă gândesc de câțiva ani. Pești koi. Carași japonezi. 

Bine, mie i-ar plăcea să am un iaz cu carași japonezi. Dar cel puțin deocamdată mi-e peste mână un astfel de vis. 

În fine, după cum vă ziceam. Ieri mi-am luat primii pești koi. Patru la număr. Plus un caras cometă de un roșu halucinant. 

Acum vom vedea peste 3-4 ani dacă va fi nevoie să construim un iaz pentru ei. Sau să facem un acvariu și mai mare. Sau să-i facem saramură. Glumesc desigur. Nici măcar nu sunt mâncător de pește. Dar mai e timp. Deocamdată mă bucur de ei așa cum sunt.