După cum spuneam, în ziua a şaptea am avut parte de două experienţe. Una plăcută şi alta neplăcută. Începem cu cea neplăcută, nu numai pentru a scăpa de ea, dar şi pentru că aceasta a fost cronologia.
Plecăm noi la ora 10 din Londra pentru că deabia la ora 15 aveam rezervarea făcută la ferry-ul din Dover. Cei de la agenţie îi spuseseră ghidei că puteam ajunge şi mai devreme dar nici prea devreme pentru că riscam să aşteptăm în Dover până la ora stabilită. Ajungem noi mai devreme, ne îmbarcăm, urcăm cu toţii pe puntea cea mai de sus şi plecăm. În timp ce verificam mailurile (aveam Wifi gratuit pe navă) simt cum începem să ne legănăm. Văzusem în timp ce ne apropiam de Dover că pe Canal erau valuri destul de mari, chiar făcusem o glumă spunând că va trebui să aşteptăm în Dover până se mai linişteşte marea. Şi cum ziceam, începem să ne legănăm. Sus-jos, stânga-dreapta ş.a.m.d. Frate, ma apucă un rău de mare, de nu-mi vine să cred. Nu credeam că mi se poate întâmpla tocmai mie aşa ceva. Începe să mă doară capul, în stomac şi capul pieptului simţeam un mare gol, bine că mâncasem doar de dimineaţă şi nu foarte mult, pentru că altfel cred că şi vomam pe acolo. Ca să nu mai spun că am început să şi transpir ca un porc. Pe navă erau 18-19 grade Celsius şi eu transpiram, stând pe loc, de parcă aş fi mers cu bicicleta pe 45 de grade. Au fost cele mai urâte momente din toată excursia. O oră şi jumătate de groază. De groază prin prisma modului în care mă simţeam pentru că nu m-am gandit nici un moment că nava ar putea lua apă şi intra în derivă sau scufunda. N-aveam eu stresuri d'astea cu toate că erau valuri de 4-5 metri care se spărgeau de vas şi stropii ajungeau pînă pe geamurile celei de a 5-a punţi pe care ne aflam noi. Nici când am coborât la Calais nu mă simţeam prea bine şi această senzaţie a cam ţinut tot drumul pâna la Bruges.
Bruges care este o bijuterie de oraş şi al cărui tur pietonal prin centru m-a mai întremat. Aceasta a fost experienţa plăcută a celei de a şaptea zile. Brugge (numele flamand) şi ciocolata lui. Primul meu contact cu ciocolata belgiană, acasă la mama ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu