N-am prins Vuelta de anul ăsta de la început. De fapt am prins doar prima etapă. Contratimpul pe echipe. Apoi am plecat în excursie şi timp de 10 zile am urmărit-o, atât cât am putut, furând juma' de oră din somn, încercând să prind dimineaţa rezumate pe la ştirile sportive sau pe net acolo unde prindeam câte un wifi gratuit.
Oricum lupta lui Alberto cu Purito prin munţi a fost una epică. De mult timp nu am mai văzut un Mare Tur aşa animat. Aşa spectaculos. Mi-aş fi dorit să-l văd pe Purito câştigând. Din două considerente. Primul: atât Alberto cât şi Alejandro au fost prinşi (şi suspendaţi) pentru dopaj în trecutul apropiat. Foarte apropiat. Dar mai ales pentru al doilea. Acela de a muri capra vecinului. Vecinul Wiggins. Wiggins care momentan e pe primul loc în clasamentul UCI iar Purito pe doi.
Bine, eu aş fi preferat să-l văd acolo, pe primul loc, pe Tom Boonen al meu. Dar dacă tot ar fi să piardă în faţa cuiva, aş fi preferat ca acela să fie Purito, nu Wiggo. Din cei doi Purito a avut un an mai bun, părerea mea.
În fine, după cum spuneam, de foarte mult timp nu am văzut un Mare Tur atât de animat. Un tur care să mă ţină cu sufletul la gură aşa de mult. Azi însă a trebuit să spun... Adios la Vuelta...
Hasta la proxima!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu