Am stabilit săptămâna trecută cu Gabi ca în weekend, dacă e frumos, aşa cum se prognoza, să mai ieşim cu bicicletele.
Şi am ieşit. Nu a fost să fie sâmbătă pentru că eu am fost de dimineaţă cu mama la consult (totul e OK) iar dupăamiază m-am învârtit pe lângă Anuţa. Cea virusată. De la grădiniţă. Gabi fiind şi el plecat (tot la Bucureşti) am amânat tura pentru duminică. Cum amândoi cam aveam chef de ducă am convenit să mergem ceva mai departe de tradiţionala Valea Lungă. Eventual, până pe Ulmet?
Şi ... am fost. Spre marea mea mândrie am urcat toate dealurile fără nici o sesiune de push-bike. E drept, nici viteza nu a fost extraordinară, dar măcar ceea ce mi-am propus am realizat. Anul trecut, în primăvară, când am făcut tura Moreni-Pucioasa-Târgovişte-Moreni am urcat cam jumătate de Ulmet la pas. Să studiem terenul ne-ar plăcea nouă să credem.
E, acum a fost altă poveste. Se pare că am ceva mai mult antrenament. Şi ceva mai multă rezistenţă. Şi, de ce să nu recunosc, şi bicicleta cea nouă are şi ea meritele ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu