Febră

Cuvânt la ordinea zilei: febră. De fapt, de lunea trecută am avut febră. De! Luată de la Ana. Ana, care şi ea a luat-o de la grădi. Câteva zile în pat. Spre sfârşitul săptămânii, simţit mai bine. Lunea asta m-a pocnit iar. În fine, au trecut două zile de când pot spune, cu mâna pe inimă, că mă simt bine. Faza e că au trecut 12 zile de când nu am mai mers cu bicicleta. Fie ea normală sau medicinală. În ultimii doi ani chestia asta nu mi s-a mai întâmplat. Nici-o-da-tă! Nici măcar în vacanţele în care nu am avut cum să-mi iau bicicleta. Ieri văzând că prognoza pentru azi dădea 22°C la Moreni mi-am promis că mai fac un Ulmet. Şi l-am făcut. Dar mai întâi am făcut o tură de 6 km cu Ana prin oraş. Şi-a inaugurat bicicleta cea nouă. Apoi, dus am fost. Aproape două ore. Când m-am întors s-a observat diferenţa. Diferenţa faţă de acum două săptămâni. Simţeam cum se instalează. Cine? Păi, despre ce vorbeam? Febra! Musculară de data asta. Şi, ca să o simt mai bine, la vreo trei ore după instalare Anuţa a vrut să mergem iar cu bicicletele. Prin jurul fabricii de data asta. Şi am mers. Sus-jos, sus-jos. Încă 5 km. Timp de vreo 20 de minute. Tot timpul ăsta, ea, febra, a avut grijă să ştiu că-mi este alături. Secundă de secundă. Pedală după pedală.