Descoperindu-l pe Chagall

Londra. 2000. Oxford Street. Magazinul Virgin. Secţiunea DVD-uri. Încă promovau Notting Hill. Relativ noul film britanic. Nu l-am luat. Prea scump dom’le, prea scump! Dacă nu mă înşel era 19.99 lire. În schimb alţi colegi de la universitate şi l-au cumpărat. Chin, mandarinul-olandez, cu siguranţă. 

Filmul l-am văzut la televizor câţiva ani mai târziu. Şi l-am revăzut weekendul trecut cât am pedalat la medicinală. Dar, deşi drăguţ, nu despre film vreau să vorbesc. În film apare şi un tablou: La Mairée. De Chagall. Primă impresie: frumos.

Şi acum să vorbesc puţin despre ignoranţa mea. Pe cât de mult îmi plăcea să privesc picturi înainte de 1990, fie  pe albume, fie în excursii precum cea în URSS în care am savurat muzeu după muzeu, pe atât de puţin mi-am dezvoltat gusturile în materie de pictură după. Lăsând la o parte vizitatul câtorva muzee mari - Luvru, Prado, National Gallery sau Tate Moden - în ultimii ani contactul meu cu pictura a fost aproape inexistent. Şi doar am avut netul la îndemână. Aş fi putut avea acces la atâtea informaţii... la atâtea picturi...

Ei, ziceam că La Mairée e frumoasă. De fapt mi-a plăcut atât de mult încât m-a făcut să-mi doresc să aflu mai multe despre Chagall. Auzisem de el? Da. Dar ce ştiam eu despre el? "Pictor celebru". Rus. Stabilit prin Franţa. A trăit destul de mult. Aproape suta. Şi cam atât. La Mairée? Habar n-aveam că aşa se numea tabloul. De fapt nu ţin minte să fi văzut vreun tablou de-al lui până acum, dară-mi-te să-i ştiu numele. Oricum, între timp bunul meu amic Internet m-a informat. Nu o să vorbesc acum ca cine ştie ce cunoscător dupa ce m-am documentat puţin. Nu. Urăsc să fac copy-paste. Habar n-am de mişcări artistice şi ce presupune fiecare. Iar Chagall a trecut prin destule. Eu oricum am rămas cu studiul deabia undeva între Renaştere şi Baroc.

O să spun despre tablourile lui Chagall doar atât: îmi plac pentru cromatica lor şi pentru aerul infantilo-fantasmagorico-oniric (uau, oare de unde am scos-o?) care mi-l inspiră. Scurt şi la obiect.

Un lucru e de netăgăduit. Chagall a devenit unul din pictorii mei favoriţi. Nu l-a întrecut pe Van Gogh  - el e încă acolo în vârf - dar sigur a avut parte de cea mai rapidă urcare în top.