D’ale Anei (noiembrie 2010)

2 Noiembrie. Anuţei i-au căzut doi incisivi.

  - Tati, să-mi faci poze şi să le pui pe Facebook să mă vadă Dana.

  - Lasă-mă fată ... Dana să te vadă când o veni la Moreni.

(Adevărul e că am cam căutat-o. Când i-a căzut primul dinte cine i-a pus poza pe Facebook? Eu. Dar măcar acum ştie cam cum vine treaba cu Facebook-ul)


  - Tata, tu eşti mai mare ca mama?

  - Nu pui. Mama e cu câteva luni mai mare decât mine.

  Întorcându-se spre Meli:

  - Mama, înseamnă că tu mori prima, apoi tata şi apoi eu, peste 2500 de ani.


  - Tata mă duci şi pe mine mâine la piscină? (la Ploieşti, la rafinăria Vega)

  - Nu ştiu fată. Să văd dacă reuşesc să termin lucrul până la trei ...

  - Păi te trezeşti şi tu la cinci

  - ...

n.r.: Nu m-am trezit la cinci. M-am trezit la cinci jumate.


Ana e leşinată după Paris. Leşinată după Franţa. Leşinată dupa tot ce aude că e franţuzesc. A ajuns să mănânce orice dacă îi zicem că aşa e pe acolo. În fine, asta-i altă poveste...

Oricum, fata e hotărată să facă facultatea în Franţa. Într-o seară a început să plângă. Din senin.

  - De ce plângi pui? a întrebat-o Meli

  - ...

  - Hai pui, spune ...

  - Eu nu vreau să merg la facultate singură. Eu vreau să dorm cu tine, mama.

  - Stai liniştită pui, merge mama cu tine ...

  - ... dar cum? Că nu încapi în bagaje ...

  - Tata, pot să merg cu tine la Bucureşti când îţi dă premiul doi? (la SNFT)

  - Da pui. Sigur. Dar de ce vrei tu să mergi?

  - Ca să-mi curgă şi mie o lacrimă, aşa cum ţi-a curs ţie când am luat eu premiul doi

  - ... :)

n.r.: Nu a mai mers. A rămas acasă. Nu pot concura cu "Barbie în basmul modei pariziene" care era pe Minimax la aceeaşi oră  :)