Că întotdeauna am fost o persoană gurmandă e de necontestat. Cum incontestabil e şi faptul că am avut marele noroc de a nu trebui să-mi gătesc. Excepţie au fost cele două luni petrecute la Londra. Dar au fost două luni în care m-am descurcat onorabil.
Poate nu ştiaţi dar mamaie face o mâncare să te lingi pe degete aşa că singura noastră grijă e să punem masa. Asta în cazul în care nu a fost pusă deja.
De câteva săptămâni am început să mă uit la tv paprika. Am văzut câteva reţete pe care vreau să le încerc neapărat în vacanţa de Crăciun. Deabia aştept să verific câteva din reţetele Nigellei. Sau din cele ale lui Jamie. Dar şi unele ale lui Gordon. Ca să nu mai pomenesc de reţetele de pizza auzite chiar azi de la David Rocco. Yummy!
Nu zic că diversele paste cu sos, care le fac uneori, sunt rele. Nici orezul cu pui în sos Uncle Ben’s nu e de lepădat. Mai ales când iau din orezul deja pregătit de mamaie. Dar... Dar! Un pic de variaţie nu strică.
Îmi propun ca de acum înainte să încerc să intru mai des prin bucătărie. Şi nu doar să intru. Că de intrat, intru mai mereu. Ci să pregătesc ceva. Pe/la aragaz/cuptor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu