Crăciun 2010

Spuneam ieri că vă voi spune azi ce mi-a adus Moş Crăciun.

Cum şi cu ce să încep...

2010 a fost un an greu. Atât de greu încât am început să apreciez o gramadă de lucruri, lucruri pe care până acum le luam ca fiind “din oficiu”. Am început să simt că a venit Moş Crăciun de fiecare dată când mi-am cumpărat ceva. Ceva ce îmi doream de mult. Ieri, mountain-bike-ul. În vară prima pereche de blugi. Şi la începutul anului, racheta de tenis, singura pe care o mai am pentru că celelalte două s-au transformat în dotari ale mountain-bike-ului.

Dar nu numai pentru obiecte îi sunt recunoscător Moşului. Trebuie să-i mulţumesc pentru alte lucruri, mult, mult mai importante. Lucruri pe care uneori toţi banii din lume nu le pot cumpăra. În primul rând pentru Sănătate. Prin oricât de multe şi de grele încercari am trecut, bine că uşor-uşor s-au putut rezolva. Iar în al doilea rând trebuie să-i mulţumesc pentru prieteni. Şi pentru întâlnirile cu ei. Fie că au fost programate sau pur şi simplu pentru că ne-am întâlnit pe stradă.

Crăciun Fericit!