joi, 9 decembrie 2010

Clopoţica

CÎND UN BEBELUŞ RÂDE PENTRU PRIMA DATĂ ATUNCI SE NAŞTE O ZÂNĂ.

Aşa a scris aseară Ana pe o foaie de hârtie. Am întrebat-o de unde a scos-o. A inventat-o ea sau a auzit-o pe la vreun desen? Cumva la Clopoţica la care se tot uită în ultima vreme? Da, a venit răspunsul.

Trebuie să mă uit şi eu la Clopoţica asta. Prezentarea făcută de Ana sună bine. Mult mai bine decât acel Ivan Turbincă din copilaria mea. Şi acum mă trece un fior când îmi aduc aminte de ilustraţia din carte. Ivan faţă în faţă cu Moartea. Cea cu pelerină, glugă şi coasa pe un umăr. Brrr.
 

Un comentariu:

  1. Mie imi placea Ivan Turbinca. O trimitea pe Vidma la secerat de nuiele, tot nuiele tinere, da' de alea batrane sa nu te atingi, ca-i belea mare. Pe urma, d-alea batrane, pe urma... Saraca Vidma ajunsese vai de capul ei, o dureau șalele se uscase de abia se mai tinea... Zi ca nu-i plangeai de mila! :))

    RăspundețiȘtergere