Handbal

Am dat peste o poză de pe vremea când făceam şi eu handbal :)

Am jucat aproape trei ani. Dintr-a cincea până într-a şaptea. Mama a jucat handbal în tinereţe. Tata, la fel. Eu se presupunea că merg să mai dau câteva kilograme jos. Da, eu sunt dolofanul din poză. Poate vreodată o să aştern pe blog câteva amintiri din acele vremuri.

S-a terminat Campionatul European de handbal. Despre jocul fetelor noastre nu pot să zic decât că a fost exact cum mă aşteptam: un rollercoaster. Nu ştiu cum să o mai iau. Nu luptăm până la capăt, suntem inconstanţi, nu reuşim să ne concentrăm. Suntem labili. Dar cam asta e natura noastră, a românilor. Răspundem când ne ajunge cuţitul la os, şi, uneori, e suficient. Alteori nu. Iar asta face diferenţa.

După o evoluţie relativ bună, am ajuns în semifinale. Alături de trei ţări nordice. Am urmărit toate meciurile noastre din grupe. Semifinala n-am mai apucat. Am fost cu fetele mele la cumpărături. Tot ce am putut face a fost să urmăresc evoluţia scorului de pe mobil. Să conduci, să fii apoi condus chiar şi cu trei goluri, pentru ca să revii iar la conducere dar să nu poţi păstra diferenţa până la final, mi se pare prea mult.

Din păcate n-am văzut nici finala mică. Dar să nu vă pară rău pentru mine pentru că am jucat tenis în timpul ăsta. Ce-i drept, în pauzele dintre seturi, cât băieţii beau apă, nu am putut să mă abţin să nu dau câte un refresh pe mobil pentru a vedea cât mai e scorul.

Am văzut totuşi finala. Norvegia-Suedia. Joc superb. Să tot stai şi să admiri ce pot realiza ţari cu o populaţie de cinci ori mai mică decât a noastră. Dar ei investesc în oameni. Noi n-avem ce să mai investim pentru că preferăm să furăm. Şi ne furăm căciula până la urmă. Dar ce, nu ştiam asta?

Oricum cu acest loc 3 ne-am depăşit cu mult condiţia. Toată admiraţia pentru fete. Dacă clasamentul se făcea în funcţie de sumele investite în ultimii ani în handbal, România mai mult ca sigur se bătea pentru ultimul loc.

A mai fost ceva ce m-a enervat zilele astea. Mass-media. Cât au fost meciurile din grupe găseai pe ici, pe colo, câte o ştire sau câte un articol. Ei bine, când s-a aflat că o să ajungem în semifinale, chiar înaintea meciului cu Rusia, au început toţi: “X FM susţine echipa României de handbal”, “Y TV susţine echipa României de handbal”, “Ziarul Z susţine echipa României de handbal”.

Trei întrebări:

1. Unde aţi fost mă până acuma?

2. O mai susţineţi şi după aceste Europene?

3. Cum?