12

Nu credeam că o să ajung să afirm că trei ore de tenis pot face mai mult rău genunchilor mei decât 10.000 de kilometri pe biciclete în primele şapte luni ale anului. Dar uite că trebuie să o fac. 

După duminica şi lunea trecute, zile în care efectiv am făcut plimbări scurte şi doar pentru a-mi dezmorţi genunchii am ajuns la concluzia că trebuie să fac o pauză. Poate aşa mă mai lasă durerile şi o voi putea duce pe Ana în weekend la concursuri în bune condiții. De la începutul anului şi pâna atunci aveam doar nouă zile în care nu mă urcasem în şa. Nouă. S-au adăugat trei. Vineri n-am mai rezistat şi pentru că mă simţeam ceva mai bine am ieşit o tură pe Ruda. Deh, tocmai creasem un segment Strava pe acolo şi trebuia să dau tot ce pot. Spre satisfacţia mea genunchii au rezistat aşa că speranţe de întremare mai rapidă (mai rapidă decât cea de anul trecut) există.

Acum, ce am făcut în weekend nu stau să povestesc. Le vom lua pe rând pentru că mai e şi mâine o zi.