De dimineață am trecut pe la cimitir să aprind o lumânare la bunici. S-au împlinit 18 ani de când tataie a murit. Apoi am fost cu Meli o fugă la Târgoviște. Ne-am întrors destul de repede. Cum și soarele ieșise, la ora 12 am plecat cu Sorin cu bicicletele spre Poștă. Erau vreo 6 grade Celsius. Acolo ne așteptau Gabi, Vali și Olimpiu. Olimpiu n-a mers totuși cu noi. Urmările CSCP, de. Am plecat spre Bana unde la Peco trebuia să ne întâlnim cu Alex. Ne-am întâlnit și plecat-am. În Dițești am luat-o spre satul minier. Vântul a început să bată. Eu mă uitam din ce în ce mai insistent în stânga spre norii negrii ce veneau dinspre munte. În Filipeștii de Târg am luat-o la stânga. Sorin n-avea permisie decât două ore. Eu eram din ce în ce mai îngrijorat de nori. Alex, Gabi și Vali nu au vrut să ne despărțim așa că am continuat drumul împreună. La urma urmelor dacă vremea ține cu noi mai putem să ne plimbăm și prin jurul Moreniului. Nu apucăm noi să facem mai mult de 2-3 kilometri că începe să plouă. Mocănește. În curând șoseaua e complet udă. Călinești, stânga. Continuă să plouă. Ploaia, agent motivant. Până în Filipeștii de Târg am mers constant cu 37-38 km/h. Apoi în centru la Filipești, aproape brusc, ploaia dispare. Dițești, spre Moreni. La ieșirea din Dițești, până-n lac, aud cum de vestă începe să lovească ceva. Ca și când ar fi fost nisip. În câteva secunde realizez că vine de sus. Măzăriche. Măzăriche care ne însoțește. Și care se intensifică astfel încât pe Bana pe platou nu vedeai mai departe de 100 de metri. Zeci de ace care înțeapă simultan și aleatoriu fața. Cobor Bana cu 40-45 km/h cu ochelarii saturați de picături, pe o sosea complet udă și încep să simt cum în afară de pantofi (pe care îi simțeam de kilometri buni uzi) mă fac leoarcă și pe pulpe, apoi pe copase, pe fund și vestă. Dacă tot sunt ca un copil care se joacă într-o baltă hai să fiu copil până la capăt. Am deschis și gura ca să simt măzărichea și pe limbă. Bine că în maximum zece minute ajung acasă, îmi zic. Ne salutăm din mers și ne îndreptăm fiecare spre cășile lui. Nu mai spun că până să intru în casă a început să și ningă. Vorba lui Sorin, am avut de toate azi. Și soare și vânt și ploaie și zăpadă.
Quattro stagioni în toată regula. Sau, mă rog, trei, trei și jumătate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu