Revedere 20 ani

Hai că n-am mai apucat să mai scriu pe aici. Acum dacă tot sunt cu maşina în service şi am laptopul cu mine să vă povestesc ce am făcut în weekend. Nu am fost la concursuri. Deşi au fost două – la Zimbrărie lângă Bucşani sâmbătă şi Maratonul Bucegilor la Padina duminică – ambele foarte aproape aş fi putut să ajung.

Am avut însă la Revederea de 20 de ani de la terminarea liceului. “Însă”... “Însă”, nu sună bine. Are conotaţie negativă. Iar revederea a fost ceva pozitiv. De aproape un an tot bag apropouri la colegi să încerc să îi strîng. Nu spun câtă frustrare am strâns... Câte discuţii... Câte... Şi mai câte... Nu mai spun... Până la urmă rezultatul contează...  

Pe scurt. Sâmbătă, cum am făcut ochi am plecat cu bicicleta spre Ulmet. La 8 eram înapoi acasă sub duş. Câteva treburi administrative. La 10 jumate plecam spre liceu. La 11 era programată întâlnirea. Cele două clase de mate-fizică plus cea de uman. Din clasa noastră ne-am strâns 19. Se putea mai bine, dar ma abţin să comentez mai mult. La liceu am stat de vorbă vreo trei ore. Întors apoi acasă şi la 5 am plecat la Mija. La restaurant. Am stat pînă pe la 2 - 2:30 dimineaţa. Ne-am simţit excelent în compania colegilor şi profesorilor.

Duminică: Recuperare. Sau Potroace. Cum să-i zic... Alarma sună la 6. Aveam de gând să fac traseul pe Proviţa – Bezdead – Ulmet. Însă eram prea obosit. Trei ore de somn nu mi-au ajuns. La 10 oricum urmau să vină la ai mei ăn vizită Raluca cu Adi şi Maria aşa că am mai lenevit puţin. După masa de prânz am plecat să fac măcar urcarea de la Proviţa. Uitasem cât e de grea. Sau rămăsesem eu cu o impresie prea bună despre mine...? În fine, o pantă de 30% rămîne 30%. Plus căldura ucigătoare de afară. După ce m-am întors, pe la 5 am luat-o pe Ana şi împreună cu Victor şi Maria i-am dus la piscină. Încă două ore de recuperare. Duminică activă, ce să mai...

Per total un weekend excelent. Putea să fie şi mai bine, dar să nu-l mâniem pe Dumnezeu.