Paris vs. London

Păi să încep să povestesc din ce am făcut în excursie. Noi am ales excursia asta mai mult pentru Ana. Să poată face o comparaţie în timp real între mai multe oraşe, capitale, ţări. Bineînţeles că ne făcea şi nouă plăcere să revedem Parisul şi Londra ca să nu mai spun că ajungeam apoi în Belgia şi Olanda unde nu mai fusesem niciodată.

Hai să fac deocamdată o comparaţie între primele două metropole vizitate: Parisul şi Londra.

Să fim înţeleşi de la început. Dintre marile oraşe prin care am trecut, nu foarte multe ce-i drept, Londra este favoritul meu. Cele două luni petrecute la Westminster University au dat acest verdict acum 12 ani. Samuel Johnson avea dreptate: When a man is tired of London, he is tired of life.

Parisul. Am vizitat şi Parisul acum 11 ani. Vreo trei zile am stat pe acolo. Frumos oraş, nimic de zis, dar parcă aş prefera Barcelona şi/sau Praga dacă ar fi pus să aleg acum. 

Bun. Oare ce voi găsi acolo? Acolo la Paris şi Londra. Oare îmi voi păstra aceeaşi impresii despre ele? Păi să vedem... Să le luăm pe rând.

Paris. Avantajul trezirii la 2.30 dimineaţa la Moreni e că până la 12 poţi ajunge deja la hotel în Paris. Dezavantajul e că te poţi caza după ora 15.00 deabia. Aşa că trebuie să-ţi laşi bagajele într-o debara şi pleci să vizitezi oraşul. Preferam să pot lăsa bagajele în cameră şi să plec, dar asta e... C'est la vie. Mi-a plăcut să revăd în această primă zi Place du Tertre, Sacre-Coeur, Musee d'Orsay şi Turnul Eiffel. A doua zi la Paris a fost şi ea interesantă. Revăzut Montmartre, Cartierul Latin, La Defense, Domul Invalizilor, Notre Dame pentru a finaliza pe înserat cu o superbă croazieră pe Sena. 

Ce nu mi-a plăcut la Paris. Nu mi-a placut mizeria. Nu mi-a plăcut ca după doar trei ore de mers aveam adidaşii prăfuiţi. Nu mi-a placut că urcând scările spre Sacre Coeur te izbea un puternic miros de urină care îţi întorcea stomacul pe dos şi te făcea să crezi că eşti pe un gang în Românica, nu lângă o mare atracţie turistică. Aş vrea să cred că nu-s xenofob, şi nu cred că sunt, dar nu mi-a plăcut atmosfera. M-a pocnit de când am ajuns în aeroport şi a ţinut până am părăsit Parisul. Parcă sunt prea multi negrii, prea mulţi magrebieni, prea mulţi musulmani, asiatici, imigranţi într-un cuvânt. Parcă nu-i Parisul pe care îl ţineam eu minte. Parcă-i Parisul coloniilor franceze acum. Nu ştiu... asta a fost impresia mea...

Londra. E, Londra e altă poveste. Chiar dacă au ei toate obiectivele turistice concentrate într-un loc, chiar dacă au şi ei imigranţii lor (poate într-un procent mai mic), chiar dacă preţurile sunt mai mari decât pe continent, atmosfera din Londra e una plăcută. Mai calmă. Mai plină de respect. Mai educată. Cu mai mult bun simţ. Aşa cum o ţineam eu minte. La capitolul curăţenie Londra nu suportă nicio comparaţie cu Parisul. Şi doar tocmai trecuse Olimpiada pe acolo. Curat, curat! Ba, mai mult, am avut parte şi de un mini-şoc. În Trafalgar Square nu mai era picior de porumbel. Cum au reuşit să-i mute, nu ştiu. Mi-ar fi plăcut să-i fac Anuţei o poză hrănind (probabil că interzicerea hrănirii a fost cheia mutării) porumbeii dar trebuie să recunosc că piaţa e mult mai curată şi parcă mai aerisită acum.

Ca obiective turistice, Londra nu-i cu nimic mai prejos decât Parisul. Ai Musee d'Orsay? Ia de aici National Gallery! Notre Dame? Uite Westminster Abbey! Sacre-Coeur? Ia St. Paul's Cathedral! Turnul Eiffel? Dar Big Ben-ul ce are? Şi tot aşa... 

Punând toate acestea cap la cap, Londra iese câştigătoare. Şi mai mult, îşi şi reconfirmă statutul de "metropola mea favorită".