Exact acum două săptămâni m-am întâlnit cu Daniela ca să-mi dea ultimele detalii referitoare la excursie. Cu plăcere am aflat că nu vom zbura cu CSA-ul la 14.15 ci cu Swissair-ul de 6.50. Asta însemna că nu mai ajungeam duminică seara în Paris ci la prânz. Practic aveam jumătate de zi program de voie până ne întâlneam cu ghidul şi restul grupului ce venea cu autocarul din România. Deci aveam şansa să văd Musee d'Orsay!!! Ştiam că lunea era închis iar marţi dimineaţa plecam din Paris. De când am luat excursia oarecum mă consolasem cu gândul că nu-l voi vedea nici de această dată. Îl ratasem şi în urmă cu 11 ani dar acum îmi părea şi mai rău pentru că ştiam că muzeul amenajat în vechea gară d'Orsay a trecut printr-un proces de restaurare continuă în ultimii ani. Chiar văzusem la tv acum câteva luni un documentar pe tema asta. Câtă migală, câtă atenţie la detalii, dezbateri pe tema "ce culoare să aibă pereţii în camera X", "dar lumina care trece prin acoperiş la ora Y, pică bine pe lucrare?". Şi tot aşa.
În fine. Ce am văzut eu acolo? Păi am văzut multe. Am văzut picturi, sculpturi, obiecte de artă, pasteluri, schiţe, fotografii şi câte şi mai câte. Am aflat spre exemplu că Renoir, Degas şi Gauguin nu s-au ocupat numai cu pictura ci au avut de a face şi cu sculptura. Hmmm. Omul cât trăieşte învaţă. La capitolul pictori şi picturi, reverie totală. Van Gogh, Renoir, Degas, Toulouse-Lautrec, Monet, Manet, Cezanne, Gauguin, Signac, Seurat, Millet ... Şi nu cu unul-două tablouri acolo, ci cu zecile, cu sutele... Ce nebunie... Ce nebunie...
Chapeau bas Musee d'Orsay!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu