Surmont MTB Challenge 2012

Azi a fost Surmont MTB Challenge. La Azuga. Am fost acolo. Cum Ana tot vrea şi ea să participe la concursuri am zis că mă bag doar eu la traseul scurt anul ăsta şi dacă consider că Ana l-ar putea parcurge fără probleme intrăm amândoi anul viitor la Family. Nu vreau să o duc undeva unde nu ştiu cum e. Overprotective father, de.
Buuun. Am plecat de dimineaţă doar eu cu bicicleta mea şi cu cea a lui Sorin. Sorin urma să vină direct de la Bucureşti cu trenul. Înscris. Luat pachetele. Plimbare uşoară pe traseu. Stat la umbră. Întâlnit cu Ionuţ Mursa cu care mă cunosc de la Săruleşti. Prezentat la start. Am plecat printre ultimii 25-30. Depăşit aproape în continuu. Nu ştiam pe ce loc sunt dar asta era o cursă la care plecasem de acasă cu gandul că dau tot ce pot. Să văd pe unde mi-e locul. După Maratonul Vinului de anul trecut unde am mers destul de bine, mi-am cam luat-o în cap şi la concursurile la care m-am mai prezentat am mers mai mult în plimbare clasându-mă spre coada clasamentelor. Deci, cum ziceam, am tras cât am putut eu mai bine. Atât în primii 10-11 km de urcare uşoară cât şi în relativ scurta căţărare de 2-3 km. Ca o paranteză, nu cred că Ana ar fi pregătită să facă această bucată anul viitor. Poate peste doi ani, mai vedem. A urmat punctul de alimentare, încă o scurtă urcare şi apoi coborîrea. Coborâre pe care am mers destul de bine. În parametrii de siguranţă. Cei care erau în faţa mea dispăruseră din câmpul meu vizual dar nici nu mă depăşea nimeni. Mai erau de mers 2-3 km şi observ că ciclocomputerul arăta 5-6 km/h deşi eu mergeam cu vreo 35. Mă mâncă în cur să încerc să apropii senzorul de roată. Din mers. Rezultatul? Bineînţeles căzătură. Mă ridic repede. M-am julit urât la cotul drept. Un băiat care venea din spate încetineşte şi mă întreabă dacă am nevoie de ajutor. Îi spun că nu. Să-i dea bătaie. Dau să mă urc pe bicicletă. Văd că sărise lanţul. Mai pierd cam un minut până-l deblochez şi-l pun la loc. În timpul ăsta mă mai depăşesc trei concurenţi. Plec. Observ că sângele continua să curgă. Mă opresc lângă râu, să curăţ măcar rana. Mă mai depăşeste un concurent. În total cinci. Până la final nu mă mai depăşeşte nimeni dar nici eu nu-i prind din urmă. Trec linia de finiş. Undeva pe lângă locul 40. Primesc medalia de finişer. Mă duc la ambulanţă să-mi dezinfecteze rana. Plec de acolo şi aud la staţie "Locul 52, Răvoianu Sorin". A terminat şi el. Am stat 5 minute schimbând impresii şi mă anunţă ai mei că intrau în Azuga. Ne întâlnim facem câteva poze şi înapoi spre casă. Pe Sorin îl las în Sinaia de unde prinde la ţanc un microbuz spre Bucureşti.
Cam asta-i povestea cursei de azi. O cursă aproape perfectă. Dacă aveam puţin mai multă minte ar fi fost probabil cea mai bună clasare a mea de la Maratonul Vinului încoace. Săruleşti-ul e exceptat.

Completări / Later edit:
Timp: 1 : 22 : 18.5
Loc 48 din 179 la general.
Loc 40 din 113 la categoria băieţi open 19+
Am aflat cum se numeşte cel care m-a întrebat de sănătate după ce am căzut. Mihai Răducan. Mulţumesc încă o dată.