Politics sucks

Politics sucks. O etichetă pentru unele postari de pe al meu blog. Cât mai puţine. Şi din ce în ce mai rare. Sper. Urăsc politica şi ultimele două luni nu au făcut decât să-mi reconfirme acest lucru. Am prieteni care cel puţin de când a început balamucul cu suspendarea au zis că nu se mai uită la televizor. Păi nu-i mai bine de ei? Pe bune! Dacă cineva ar inventa un sistem de conducere a unei ţări, în care să nu fie nevoie de politică, păi omul ăla ar trebui să primească de acum înainte în fiecare an Premiul Nobel pentru pace. Şi pentru economie. Şi, de ce nu, ca bonus, şi pe cele de fizică şi chimie. Poate şi pe cel de literatură. SF.

Nu. Nu ne mai facem bine. Pe principiul "eu te-am făcut, eu te omor" am fost azi la vot. Punct. Şi o luăm de la capăt.

Pe alese

28 Iulie 2012. De ales între:
- Concert Jessie J. la Mamaia.
- Întalnirea anuală ciclism.ro pe Transfăgărăşan.
- Parastas de nouă luni pentru mamaie.
A fost probabil cea mai simplă alegere care a trebuit să o fac vreodată. Asta deşi aş fi renunţat benevol la toate concertele şi la toate întâlnirile cicliste din lume, doar să ştiu că mamaie ar mai fi trăit încă... Asta e... 
Asta e viaţa... O serie de alegeri...

TdF 2012

Le Tour est fini. Câştigător e ... of course... "Wiggie"... 

Nu prea am avut motive să mă entuziasmez Turul ăsta. Bradley Wiggins a câştigat aşa cum prognoza majoritatea. Thor si Tom nu au fost prezenţi. Samy Sanchez a abandonat după o accidentare urâtă. Farrar si Gilbert dezamăgitori. Cadel locul şapte. Nici Garmin-ul, nici Omega Pharma Quickstep-ul şi nici BMC-ul nu au impresionat. Poate doar locul cinci la general şi tricoul alb ale lui Tejay, tricoul cu buline luat de Voekler şi eventual cele trei victorii la sprint ale lui Greipel să mai fi dres busuiocul pentru fanul din mine.

Le Tour est fini. Câştigător "Wiggie". End of strory. C'est la vie. We will see, ce va fi, în două mii treişpi...

A! Şi ar mai fi... Au revoir et Merci Big George Hincapie!

Someday...

Tocmai am aflat că peste două săptămâni nu am cum să merg pe Transfăgărăşan la întâlnirea anuală a forumiştilor ciclism.ro. Asta e. Poate ajung a doua zi. Vedem. Oricum Transfăgărăşanul, Transalpina şi Rucăr-Bran sunt trei locuri în care, pe care, vreau neapărat să ajung. Cu bicicleta. Anul acesta. 

Aşa cum de altfel vreau ca în următorii patru-cinci ani să ajung, tot cu bicicleta, în câteva locuri, nu ştiu care ar fi termenul cel mai corect - mitice, iconice, legendare - pentru ciclism. Ce plăcere mai mare poate să aibă un fan decît să-şi scuipe plămânii pe aceleaşi şosele pe care au asudat legende ale ciclismului în Marile Tururi sau clasicele de o zi... 

So... nu că m-ar întreba cineva, dar, here's my list:

Mont Ventoux
Col du Galibier
Alpe d'Huez
Col de la Croix de Fer
Col de la Madeleine
Col du Tourmalet
Luz-Ardiden
L'Angliru
Monte Zoncolan
La Cipressa
Cauberg
Keutenberg
Cote de la Redoute
Mur de Huy  
Pădurea Arenberg

Luaţi aminte că lista e probabil incompletă. De fapt, sigur e incompletă. Aş putea dubla-o dintr-o răsuflare. Mai sunt o grămadă de alte locuri mitice prin care trebuie să trec, să le cuceresc, însă cele enumerate mai sus sunt cele care au prioritate maximă pe agenda mea. Agenda unui simplu fan.

Surmont MTB Challenge 2012

Azi a fost Surmont MTB Challenge. La Azuga. Am fost acolo. Cum Ana tot vrea şi ea să participe la concursuri am zis că mă bag doar eu la traseul scurt anul ăsta şi dacă consider că Ana l-ar putea parcurge fără probleme intrăm amândoi anul viitor la Family. Nu vreau să o duc undeva unde nu ştiu cum e. Overprotective father, de.
Buuun. Am plecat de dimineaţă doar eu cu bicicleta mea şi cu cea a lui Sorin. Sorin urma să vină direct de la Bucureşti cu trenul. Înscris. Luat pachetele. Plimbare uşoară pe traseu. Stat la umbră. Întâlnit cu Ionuţ Mursa cu care mă cunosc de la Săruleşti. Prezentat la start. Am plecat printre ultimii 25-30. Depăşit aproape în continuu. Nu ştiam pe ce loc sunt dar asta era o cursă la care plecasem de acasă cu gandul că dau tot ce pot. Să văd pe unde mi-e locul. După Maratonul Vinului de anul trecut unde am mers destul de bine, mi-am cam luat-o în cap şi la concursurile la care m-am mai prezentat am mers mai mult în plimbare clasându-mă spre coada clasamentelor. Deci, cum ziceam, am tras cât am putut eu mai bine. Atât în primii 10-11 km de urcare uşoară cât şi în relativ scurta căţărare de 2-3 km. Ca o paranteză, nu cred că Ana ar fi pregătită să facă această bucată anul viitor. Poate peste doi ani, mai vedem. A urmat punctul de alimentare, încă o scurtă urcare şi apoi coborîrea. Coborâre pe care am mers destul de bine. În parametrii de siguranţă. Cei care erau în faţa mea dispăruseră din câmpul meu vizual dar nici nu mă depăşea nimeni. Mai erau de mers 2-3 km şi observ că ciclocomputerul arăta 5-6 km/h deşi eu mergeam cu vreo 35. Mă mâncă în cur să încerc să apropii senzorul de roată. Din mers. Rezultatul? Bineînţeles căzătură. Mă ridic repede. M-am julit urât la cotul drept. Un băiat care venea din spate încetineşte şi mă întreabă dacă am nevoie de ajutor. Îi spun că nu. Să-i dea bătaie. Dau să mă urc pe bicicletă. Văd că sărise lanţul. Mai pierd cam un minut până-l deblochez şi-l pun la loc. În timpul ăsta mă mai depăşesc trei concurenţi. Plec. Observ că sângele continua să curgă. Mă opresc lângă râu, să curăţ măcar rana. Mă mai depăşeste un concurent. În total cinci. Până la final nu mă mai depăşeşte nimeni dar nici eu nu-i prind din urmă. Trec linia de finiş. Undeva pe lângă locul 40. Primesc medalia de finişer. Mă duc la ambulanţă să-mi dezinfecteze rana. Plec de acolo şi aud la staţie "Locul 52, Răvoianu Sorin". A terminat şi el. Am stat 5 minute schimbând impresii şi mă anunţă ai mei că intrau în Azuga. Ne întâlnim facem câteva poze şi înapoi spre casă. Pe Sorin îl las în Sinaia de unde prinde la ţanc un microbuz spre Bucureşti.
Cam asta-i povestea cursei de azi. O cursă aproape perfectă. Dacă aveam puţin mai multă minte ar fi fost probabil cea mai bună clasare a mea de la Maratonul Vinului încoace. Săruleşti-ul e exceptat.

Completări / Later edit:
Timp: 1 : 22 : 18.5
Loc 48 din 179 la general.
Loc 40 din 113 la categoria băieţi open 19+
Am aflat cum se numeşte cel care m-a întrebat de sănătate după ce am căzut. Mihai Răducan. Mulţumesc încă o dată.

KOM 2012

KOM. Adică King of the mountain. Adică primul care ajunge în vârf. Cel mai bun căţărător. Staţi liniştiţi nu sunt eu acela. Nici pe departe. Dar după o săptămână efectiv nebună, care nici nu se terminase, aveam nevoie să mă duc, meritam să mă duc. Unde? La King of the mountain. Urcare din Răşinari până-n Păltiniş. Nu conta că voi conduce în total aproximativ 500 de km. Nu conta că odată întors acasă, spre miezul nopţii trebuia să mai lucrez vreo oră-două ca fetele să aibă tot ce le trebuie a doua zi dimineaţă când veneau la serviciu. Eu, trebuia să merg acolo. Să fiu acolo. Şi, am fost.

Ce să mai spun. Plecat de la serviciu la 11. Ajuns în Răşinari pe la 15.30. Start la 16.50. Căţărare destul de grea, mai solicitantă în primii 7-8 km. După care zona de platou uşor în urcare te lasă să-ţi revii pentru ultimii 3 km iar de căţărare dar care oricum nu se compară cu prima parte. În rest, căldură mare. Asfaltul efectiv se topise pe alocuri.

Odată ajuns sus, am luat-o agale la vale. Îmi pare rău că nu am putut sta mai mult dar datoria-i datorie. Atmosfera foarte placută la finish unde grupuri-grupuri de prieteni stăteau la taclale în aşteptarea băieţilor din Turul Ciclist al Sibiului. Eu m-am oprit puţin la izvorul de la km 9, apoi vreo 2 km mai jos făcând poze profesioniştilor care începeau să treacă. Apoi mi-am continuat coborârea şi am şi intrat în posesia unui bidon al uneia din echipele prezente in Tur. Telnet Fidea. Echipă continentală din Belgia. Avusesem eu presentimentul că voi găsi un bidon aruncat pe jos dar nu m-am bazat prea mult pe asta. La 19:22 plecam spre casă, casă unde am ajuns 4 ore mai târziu. Poate ajungeam mai repede dar noaptea şi traficul lăsat liber pentru tiruri pe DN1 la acele ore m-au împiedicat să ajung poate cu 10-15 minute mai devreme.

Cam asta e povestea. A... Era să uit... Just for the record. Am terminat cursa în 1h 8min 37sec. Eu îmi propusesem, în primul rând, să ajung înaintea timpului limită de 1h 45min. Apoi, ca target următor să scot sub 1h 30min. Poate, poate reuşesc să scot un timp de 1h 15min? Aş fi mulţumit. Ei bine, mi-a ieşit. Şi am un etalon acum. Ceva la care să mă raportez anii viitori. Nu-i rău pentru cineva care la 38 de ani ajunge pentru prima oară în viaţa lui la Păltiniş. Şi pe bicicletă.

Straturi de biscuiţi cu ciocolată

A început Turul Franţei. Şi a început şi Alex Hovco să ne dea reţete. Nu ştiu de ce, dar am eu presentimentul că această primă reţetă va fi şi cea care-mi va plăcea cel mai mult din cele ce vor urma să le aud în următoarele trei săptămâni. La urma urmei ce fel de mâncare franţuzesc poate să-mi placă mai mult decât o ciocolată belgiană...

Aşadar:

Ingrediente pentru 4 porţii

  24 biscuiţi subţiri rotunzi

  300 g de frişcă proaspătă

  2 albuşuri de ou

  150 g de ciocolată neagră (85% cacao)

  1 lingură de sirop de mere sau orice alt sirop care vă place

Prepararea mousse-ului de ciocolată: fierbeţi 100 g de frişcă cu siropul de mere. Luaţi de pe foc şi adăugaţi ciocolata amestecând continuu.

Într-un alt castron bateţi albuşurile de ou până devin tari şi adăugaţi-le peste frişca rămasă (cele 200 de grame).

Turnaţi amestecul rezultat peste mousse-ul de ciocolată şi încorporaţi folosind o spatulă.

Acoperiţi bolul cu folie de plastic şi aşezaţi în frigider la odihnă pentru 30 de minute.

Aşezaţi câte un biscuit pe fiecare farfurie şi puneţi câte o lingură din mousse-ul de ciocolată în mijlocul fiecărui biscuit. Cu ajutorul unui alt biscuit apăsaţi până când ciocolata ajunge pe marginile biscuitelui. Repetaţi acţiunea până când rămâneţi fără biscuiţi.

Fiecare porţie va avea 5 straturi de ciocolată.

În momentul servirii puteţi adăuga ca ultim strat câteva merişoare, coacăze, mure sau căpşuni.