Weekend sportiv

Weekendul ăsta am făcut ceva mişcare, dar sportiv a fost mai mult prin prisma a ceea ce am urmărit la tv şi pe net.

Sâmbătă am făcut cu bicicleta puţin peste 49 km. 6 cu Ana prin oraş, deci nu prea se pun. 36 până la ieşirea din Valea Lungă şi înapoi. Aş fi mers iar până pe Ulmet dar erau semne destul de clare că vine ploaia. Cateva picături chiar m-au prins din urmă prin Iedera. Apoi acasă pe medicinala, încă 7. Cât m-am uitat, puţin, la snooker. Seara, finala fetelor de la Miami. La tv. Iar după, pe net, semifinala lui Nole cu Fish. Mi-am zis că-i musai să văd şi finala de a doua zi. Că o fi cu Rafa, că o fi cu Roger, nu contează. Oricum am aflat că începea la 8 seara.

Duminică, 29 km pe medicinală cât am urmărit Turul Flandrei. De fapt, ultimii 63 km. Chiar citisem mai devreme un articol–avampremieră. Despre favoriţi: Boonen şi Cancellara. Iar ca echipe, Garmin-Cervelo. Chiar mi-a plăcut cum a fost descrisă. Ca o cutie. De bomboane. Cu marţipan, sirop de vişine, lichior sau caramel. Că arată delicios, dar niciodată nu ştii ce găseşti înăuntru. Drăguţă comparaţia. Şi cât de adevărată. Echipă super-puternică dar la final cel mai bine clasat a fost Tyler Farrar. Pe 13. Care a câştigat doar sprintul grupului urmăritor. Oricum, la un minut şi jumătate faţă de câştigător. De favoritul meu, Thor Hushovd, ce să mai zic ... Locul  53 ... La vreo 4 minute.

Cireaşa de pe tort a fost finala băieţilor de la Miami. Un meci cum rar se vede. Nole a început cum nu se putea mai bine. Game alb. Apoi a început să facă enorm de multe greşeli. Neforţate. Mă rog, dacă poţi spune că greşeşti neforţat atunci când joci contra lui Rafa. Sincer, cred că dacă făcea doar jumătate din respectivele greşeli atunci câştiga primul set. Aşa... 6-4 pentru Rafa. Al doilea set, după un joc mult mai bun, i-a revenit lui Nole, 6-3, pentru ca în al treilea să se meagă cap la cap. Pâna la 4-4 şi 30-15. Când s-a facut ora 23.00 şi timpul alocat transmisiunii pe net s-a terminat. Channel offline! Am tot încercat să găsesc meciul prin alte părţi. Nimic! Nimic gratis. Aşa că m-am resemnat. Am urmărit doar transmisia live a scorului. Era deja 5-4 pentru Rafa. Apoi 5-5. 6-5. 6-6. Sper ca Nole să se ţină tare în tie-break! Câştigă primul punct pe serviciul lui Rafa. Mini-break. Yes! Rafa revine şi face şi el două mini-break-uri. Nu. Nole nu se lasă. Două mini-break-uri şi el! 3-2. Apoi 4-2... 5-2... 6-2... Yes! 4 match points! Haide Nole! Mai ai puţin! 6-3. Nu! 6-4. Nu! Haide Nole! 7-4 YES! Ce eliberare! Cât de nasol poate fi să urmăreşti doar evoluţia scorului. Nefiind conectat la meci, stând cu inima cât un purice şi aşteptând să se schimbe o cifră pe ecran. Să nu pot vedea eu finalul unui meci aşa frumos! Cu siguranţă o să caut filmuleţe pe youtube. Trebuie să apară...

Între timp, încep să mă gândesc serios să-mi iau un abonament la Digi.