Jurnalul unei zile

Sâmbătă - 16.04.2011
05:15 "Mama, cât e ceasul?" "Stai puţin să mă uit... 5:20" (era de fapt 5:15 dar ceasul respectiv e dat de mine cu 5 minute înainte pentru a le putea zori dimineaţa când plecăm la grădiniţă) "Ne trezim?" "Da. Hai să ne trezim. Ai concurs".

Ne spălăm. Ne îmbrăcăm. Mâncăm ceva pe fugă. Încarc maşina cu tot ce aveam de luat.

5:54 Meli ne deschide poarta şi ieşim cu maşina din curte. Pa mama!

5:57 Ajungem la Blocul Turn. Ana se urcă în autocar. Copii merg la concurs cu el. Părinţii care vor să-i însoţească merg cu maşinile proprii. Aşa consideră Sensei că se formează un grup. Şi apoi se trag uni pe alţii.

6:07 Autocarul pleacă. Părinţii după el.

Jon Bon Jovi - Blaze of Glory

6:58 Intrăm în Găeşti. Surpriză! Au asfaltat! Ce "cratere" aveau odată!

Ieşim pe autostradă. Un fapt real îmi inspiră o problemă de fizică :) Să văd dacă mai pot să o rezolv. Oricum o sa o pun, în glumă, pe grupul colegilor. De pe Facebook. Macar domnu' diriginte tot o rezolvă.

Trecem de Piteşti.

Santana - Corazon Espinado

8:07 Oprim la restaurantul/popasul de pe Dealul Negru. Ne dezmorţim.

8:37 Plecăm spre Râmnicu Vâlcea.

Maroon 5 - Wake Up Call

Depeche Mode - Strange Love

9:03 Intram în Râmnicu Vâlcea.

Bruno Mars - Just The Way You Are

9:09 Ajungem la Sala Sporturilor Traian. Acolo unde joacă Oltchimul.

12:26 Ana îşi termină evoluţiile. La kata pierde din primul tur. La kumite avem oarecum noroc pentru că sunt mai puţine adversare şi tragerea la sorţi ne-a fost favorabilă. Ana termină pe locul doi. Fără a fi învinsă de adversară în finală. Se apără foarte bine. La atac mai are de lucru. Per total super-bine având în vedere concurenţa. Cel mai mult mă bucură că de la concurs la concurs se vede că evoluează. Nu dăm banii degeaba (Vorba vine... nu e vorba de bani aici).

Concursul a fost destul de mare oricum. 405 concurenţi. De la peste 20 de cluburi. "Flacăra" termină pe 4. Dar câte mâncătorii, interese, orgolii prosteşti sunt şi în sportul ăsta... nu-ţi vine să crezi... Dar... Suntem români... Nu mă mai miră nimic...

17:50 Se termină concursul. Încep premierile. Durează aproape jumătate de oră.

18:39 Plecăm spre Moreni.

Robbie Williams - Supreme

19:10 Ajungem la popasul unde ne oprisem de dimineaţă. Asteptăm aproape o ora şi jumătate pentru a ne servi niste mici, mici care îi puteam cumpăra ca orice alt trecător, direct de pe grătar... În fine, ospătarul nu a vazut nici un bacşis de la mine. Şi cred că nici de la ceilalţi.

20:35 Copii se urcă în autocar şi convoiul îşi continuă drumul spre casă. Se lasă seara.

21:10 Suntem pe centura Piteştiului.

U2 - With or Without You

21:48 Intrăm în Găeşti.

Coldplay - Clocks

22:09 Intrăm în Târgovişte

22:37 Ajungem în parcarea de la Blocul Turn.

22:42 Ajunge şi autobuzul. De la Târgovişte cei care am mers cu maşinile mici ne-am desprins de autocar.

22:48 Intrăm în curte.

Descarc maşina. Dau de mâncare la câini. Mă spăl. Pornesc calculatorul. Citesc ce s-a mai discutat pe grupul proaspat reunit pe FB. Hai să scriu pe blog ce am făcut azi. A fost o zi obositoare. Din punct de vedere fizic. Mental, sunt super-relaxat. O adevărată zi de weekend. O zi perfectă. Sau... să nu exagerez... nici să cobesc... şi ... să las loc şi de mai bine... A fost o zi aproape perfectă!

P.S.: în cele aproape cinci ore cât am condus am avut radioul pornit. Pe Europa FM. Super post! Nu a fost o melodie despre care să zic: "Nu-mi place. Mă mai laşi?"

Am profitat că am fost singur în masină. Cântecele de mai sus au fost cele la care am dat volumul la maxim. De fapt, aproape de maxim. Maşina are radioul şi difuzoarele din fabrică - deci nu sunt cine ştie ce - dar la 3/4 din volum deja vibraţiile lor mă făceau să mă simt ca atunci când am intrat prima dată pe Ringul de la Costineşti... Acum vreo 19 ani...
P.P.S.: Când intram în curte Ana mă întreabă: "Tata, mama doarme?" "Nu pui, ne aşteaptă." "Da' tata, ea nu e obosită?" :)