Up!

Mergeam dupăamiază spre Bucureşti. Să-mi iau diploma şi premiul de la SNFT. Lipsea ceva. Realizez că nu dădusem drumul la muzică. Pornesc radioul. Shania Twain. Zâmbesc. Îmi aduc aminte cum acum şase ani goneam pe autostrăzi. Spania. Franţa. Italia. Austria, Ungaria. Aceeaşi muzică. De fapt atunci aveam două CD-uri la mine. Shania Twain – Up! şi Shakira – Laundry Service. De atunci, de fiecare dată când o aud pe Shania îmi aduc aminte de condusul prin Alpi. Iar Shakira îmi aduce aminte de condusul pe Coasta de Azur.

În urmă cu şase ani eram în aceeaşi maşină. De fapt, acelaşi tip de maşină. Atunci eram în răposatul meu S40. Acum eram în S40-ul lu’ mama. Touranul meu are probleme. Da. Iar.

Cât de teribilist să fii să faci 6000 km în patru zile? Mai ales cei peste 1800 km de la Barcelona la Viena făcuţi în mai puţin de 16 ore.

Acum? Acum îmbătrânesc. Văd că nu mai suport să conduc noaptea. De fapt cred că nu mai suport să conduc noaptea în România. Mă întorceam de la Bucureşti şi erau zone în care din cauza întunericului efectiv îmi era frică să merg cu viteza legală. Viteza maximă legală. Nu cumva să apară ceva neprevăzut în faţă. În afara localităţilor, hai că mai înţeleg. Dar în sate? E posibil să nu ai iluminatul stradal pornit? În fine...

Intru în Moreni. La radio începe... Up!

Hmmm. Sunt aproape acasă. Ce bine! Un sentiment cel puţin la fel de plăcut ca acela pe care-l ai când conduci prin Alpi.