We're leaving together
But still it's farewell
And maybe we'll come back
To earth, who can tell?
I guess there is no one to blame
We're leaving ground
Will things ever be the same again?
It's the final countdown
The final countdown
Ohh
We're heading for Venus and still we stand tall
'Cause maybe they've seen us and welcome us all, yea
With so many light years to go and things to be found
To be found
I'm sure that we'll all miss her so
It's the final countdown
The final countdown
The final countdown
The final countdown
Ohh ho ohh
The final countdown, oh ho
It's the final countdown
The final countdown
The final countdown
The final countdown
Ohh
It's the final countdown
We're leaving together
The final countdown
We'll all miss her so
It's the final countdown
The final countdown
Ohh, it's the final countdown
De ce The Final Countdown? Pentru ca de fiecere data cand o ascult imi amintesc de Leo. Si vice-versa. Cum azi e ziua lui... Apropo, daca citesti cumva comentariul... La Multi Ani Leo! :)
RăspundețiȘtergereDe ce imi aminteste de de el? Probabil din cauza asocierilor care in permanenta le facem. Cum am ajuns sa fac asocierea asta?
Pai tin minte o onomastica a lui Radu. Acum muuulti muuulti ani in urma. Ianuarie. Pe vremea in care in ianuarie aveam si zapada afara. Pentru cunoscatori, Radu isi serba ziua in casuta de langa casa. Era trecut de miezul noptii. Poate chiar spre dimineata. Eu stateam pe un fotoliu. Deja ma cam durea capul de cata muzica rock ascultasem. :) Ma uitam la o parte din baieti– Radu, George, Leo, Cristi, Razvan (nu, nu eu), si or mai fi fost si altii dar pe ei ii vad si acum - cum stateau in cerc. Stateau in cerc si dadeau din cap. Si la cum sareau. Si la cum cantau ei la chitare invizibile. Melodia? The Final Countdown. La impresia artistica Leo a fost cel mai expresiv. Parca vad si acum la finalul cantecului prin lumina usor difuza o grimasa usor ametita, o fata transpirata si un par valvoi.
Multumesc mult Razvan! Fii sigur ca citesc orice postare, ca doar iti verific blogul la fel de des precum ziarele romanesti.
RăspundețiȘtergereIntr-adevar, melodia asta isi avea radacinile in expeditia noastra de la muntele Rosu cu profesorul Tuluc. Acolo am auzit-o prima data si acolo am invatzat sa cantam la "chitare invizibile" si sa maturam cu pletele podeaua. Hmmm... ma faci sa zambesc astazi cand iti aduci aminte de "un par valvoi". Si pentru mine a ajuns tot o amintire. Dar spiritul, spirirul Razvan nu se pierde atit de usor! Strange-i la un loc pe toti acei nebuni si ai sa vezi ca tot asa au ramas. Poate doar si-au diversificat metodele de a dovedi ca am dreptate.
But I hope Razvan that this is not the FINAL COUNTDOWN! There is so much left to count, to get, to gain, to loose, to burn and to live, to make friends and to continue the long search of ourself!
Si drept multumire, am un link pentru o interpretare speciala a unei melodii la care tin foarte mult. Te las sa-o descoperi si tu pe Shirley Bassey. http://www.youtube.com/watch?v=AsrMXh8i_KQ
Cu drag, Leo
11 noiembrie 2010, 14:25
Mie aceasta melodie imi aminteste tot de Leo, la ziua Ancai, cand in timpul unui astfel de 'spectacol' a dat cu capul de lustra asa de tare ca am crezut ca o sa cada lustra. 'Pana nu dam cu capul de pragul de sus.....'
RăspundețiȘtergere