Toamna cu frunzele cele hoaţe

ODATĂ CA NICIODATĂ UN COPAC FOARTE BĂTRÂN ÎI CĂDEAU FRUNZELE ŞI ZBURAU VÎJ VÎJ VÎJ.

O FRUNZĂ A CĂZUT ÎNTR-O CURTE.

A ÂNTÂLNIT UN CÂINE.

FRUNZA IA ZIS CÎINELUI SĂ NU MĂ STRIVEŞTI CĂ EU SÂNT TÂNĂRĂ.

VÎNTUL A ÎNCEPUT SĂ BATĂ MAI TARE ŞI LUAT FRUNZA ŞI DUS-O ÎN VĂZDUH.

ACOLO A ÎNTÂLNIT UN COVOR DE FRUNZE. 
SPULBERATĂ DE VÂNT A ÎNTLNIT O FRUNZĂ PE O CHEMA PIERSICĂ ŞI S-A ÎMPRIETENIT. AMÂNDOUĂ AU PLECAT SPRE CASĂ.

SFÂRŞIT

Aseară când am ajuns acasă mă aştepta prima poveste inventată, scrisă şi ilustrată de Ana :)

Plin de mândrie am avut doar o nedumerire. De unde titlul ăsta? De ce frunzele erau hoaţe?

Erau hoaţe pentru că au plecat de acasă fără să spună.