- Răzvane, nu scoţi tu mâine nişte napi din grădină? Parcă am poftă ...
- Da mamă, scot.
În fiecare an scot napi din grădină. Şi an de an se încăpăţânează să tot iasă. Nici macar nu am grijă de ei. Ba nu, mint. Am totuşi grijă. Vara, o dată cam la două luni, când mă aventurez să intru cu motocositoarea în grădină, printre buruienile înalte de un metru mai observ din când în când nişte frunze ce par a fi de napi. Am grijă să le evit. Asta e singura “care instruction”.
Cum vă spuneam. A doua zi mă duc în grădină. Strâng napii din două cuiburi răsărite printre tufele de zmeur. Celelalte cuiburi sunt în loc mai deschis şi îmi zic că data viitoare îmi va fi mai uşor să-i scot. După ce umplu găleata mă pregătesc să ies din grădină şi ce văd? Zmeură! Zmeură mare. Roşie. Cum Anuţa nu nu se omoară cu zmeura, iar Meli nu o mănâncă “pentru că e cu păr de la câini”, ce să fac, mă sacrific. E drept, nu a fost prea multă. Câteva fructe. Cât să-ţi umpli un pumn. Dar am mâncat eu zmeură? Zmeură proaspătă?
Întorcându-mă la napi, să vezi cum ne-am luat noi ţeapă. Ana, în mercantilismul ei, a negociat cu mama să ne plătească napii. 2 lei kilogramul. Eu urma să-i scot, să-i spăl, iar banii să-i facem juma'-juma'. Între noi fie vorba, mi-au cam degerat mâinile spălând la napi. După ce apa s-a scurs, am pus napii într-un sac şi i-am cântărit. 8,2 kg. Bun. Îi ducem la mama. Rotunjim cei 16.4 lei datoraţi la 20. Bun, şi unde-i ţeapa? Păi, ţeapa e că am fost la Metro. Metro unde se vinde kilu’ de napi cu 6 lei! Tare mi-e că dacă intram în Carrefour aflam că am pierdut o mică avere.
Dar acum, serios vorbind, dacă nu trebuia să intru în grădină după napi, mai mâncam eu zmeură proaspătă în mijlocul lui noiembrie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu