Măgureni climb

Azi ar fi trebuit să-l însoţesc pe tata la Brăila dar pentru că a zis că are nevoie de ajutorul meu decât după ce se întoarce, am folosit fereastra lăsată liberă pentru... 

Da, bicicletă! 

Erau ele zero grade Celsius afară, cu vreo douăzeci mai puține decât îmi doream, dar nu mai conta. Măcar era soare. Trebuia neapărat să fac urcarea dinspre Măgureni spre Ruda. Văzusem săptămâna trecută că cineva crease (de ceva vreme deja) segmentul "Măgureni climb". Nu mersesem niciodată pe acolo. Niciodată pe acest sens de mers. De fiecare dată când am trecut prin Măgureni veneam dinspre Ruda. 

Pentru KOM (trebuie să recunosc că mă gândeam la el) trebuia să parcurg cei 3,5 km și pantă medie de 4% cu o medie de peste 17.6 km/h. Mă gândeam că va fi relativ ușor. Dar se pare că am desconsiderat natura. Mai precis vântul. Vântul care până la Măgureni m-a tot bătut din față. Medie de doar 24 km/h până acolo. Ajuns la podul peste Provița cam rupt dar nu mersesem până acolo degeaba. Aveam o treabă de terminat. Așa că, Răzvă, dăm tot ce putem, da?

Accelerăm pe pod și intrăm pe segment cu peste 30 km/h. Menținem primul kilometru undeva între 26-27 km/h. Nu are rost să continuăm așa că la serpentinele de la final o să-ți blestemi zilele. Scăzut media în jur de 23 km/h pe următorul kilometru. Apoi următorii 500 m medie de 17 km/h. Panta crește deja. Și surpriză... Pe ultimul kilometru am de a face cu gheață. Nu mai e apă, nu mai e o pojghiță înghețată așa cum întâlnisem pe ultimele sute de metri, era gheață. Și zăpadă. A trebuit să micșorez și mai mult viteza și să am grijă și cum pedalez. Cauciucurile mele de 25mm divorțeză. Pe motiv de diferențe ireconciliabile cu gheața. 

Deja mă gândeam cum naiba o să cobor. Mă și vedeam măturând asfaltul și apoi oprindu-mă în copacii de pe margine. Asta dacă am noroc și nu mă duc direct în vreuna din râpe. Gata, concentrează-te! Ai alte priorități. Hai că au trecut zece minute. Mai ai două-trei curbe și ajungi în vârf. Nu contează gheața. Poți s-o faci! Ai două minute la dispoziție să devii KOM. Dăi... și dăi... și... am terminat. Cu 45 de secunde mai devreme decât era necesar. 

Spre casă acum. 
Ai grijă la gheață. Mâinile încleștate pe ghidon și frâne. Pantofii desfăcuți deja din pedale. Viteză mai mică la coborâre decât la urcare. Ciudat. Dar e mai sigur așa. Oprit pentru câteva poze. Să dovedim ce am spus. În plus soarele, cerul albastru, pădurea și de ce nu, zăpada căzută acum o săptămână și încă netopită chiar te îmbiau să le imortalizezi. Mai bifăm o tură pe care o vom ține minte.