Azi am avut parte de o întâmplare ciudată. Tocmai dădusem de mâncare copiilor blănoși și mă plimbam prin curte. Îl văd pe Indy că se îndreaptă spre mine. Sare în jurul meu. Vrea să ne jucăm. Rămân stupefiat. Tocmai terminasem de jucat cu el în urmă cu un minut. A terminat de mâncat? Deja? Chiar și așa, cum de a evadat din țarc? Am uitat să încui poarta?
Mă duc la poartă și văd că-i încuiată. Atunci mă trăznește: Nu e Indy. E Mura! Cea care trebuia de fapt să fie în curte. Doamne! Niciodată nu am confundat doi din câinii mei. Oricare ar fi fost ei. Dar NICIODATĂ!
Mura-i fată mare acum...
My Oh My!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu