Epica

20 Iulie ziua în care este sărbătorit Sfântul Ilie. Ziua în care conform tradiţiei populare plouă. Ei bine, a plouat puţin şi ieri dar mai important e ceea ce am făcut până a început ploaia. Întâlnit de dimineaţă cu Gabi (proaspăt sosit din vacanţa petrecută la Sulina şi dornic de biciclit), Olimpiu şi Vali.

Plecat spre Valea Lungă spre Ulmet, apoi spre Pucioasa. Pe urcarea dinspre Miculeşti am tras puţin mai tare pentru că văzusem că există marcat un segment în Strava pe acea urcare. Din Pucioasa urcăm spre Fieni şi Moroieni. Moroieni unde am oprit pentru câteva minute ca să cumărăm nişte apă. De acolo urcăm spre Cota 1000. Am mers puțin mai repede decât de obicei și pe acolo pentru că văzusem că ar exista un segment pe Strava și pe acolo. Am urcat împreună cu Vali iar Gabi și Olimpiu au urcat în ritm normal. Ajunși în vârful Păduchiosului am zis că ar fi păcat să nu urcăm puțin și până la Cuibul Dorului. 

Întors și coborât în Sinaia unde la ieșire ne așteptau Gabi și Olimpiu. Câteva poze și plecăm mai departe. Nu mergem mai mult de un kilometru că ne prinde din urmă Olimpiu zicând că lui Vali i s-a rupt cheița schimbătorului. Nasol. Va aștepta un prieten să vină să-l ia. Plecăm mai departe. În Comarnic oprim să ne realimentăm. Eu să mă alimentez de fapt, pentru că nu mâncasem nimic de dimineață și începusem să tânjesc după glucide și carbohidrați. Celor doi litri de apă băuți până atunci le lipseau aceste componente. 

Bun. Tot acolo la masă discutăm planul. Inițial discutasem că ne întoarcem pe Câmpina - Florești. Eu aș fi vrut să o iau prin Breaza - Poiana Câmpina - Provița de Sus - Sultanu - Valea Lungă. Mă simțeam în stare și mă gândeam că ar fi fost păcat să merg pe un relativ plat când mai puteam adăuga două urcări frumoase acestei ture. Cine știe când mai pot repeta așa ceva. Zis și făcut. de pe DN1 o iau la dreapta spre Breaza în timp ce băieții o iau înainte. 

În timp ce urcam realizez că aș fi putut merge încă câțiva kilometri alături de ei și să o iau spre Poiana Câmpina prin cealalată intrare înspre Breaza. Nu-i nimic. Se adună la diferența de nivel. Apoi cum mergeam eu spre centrul Brezei îmi dau seama că aș putea urca spre Ocina - Adunați și de acolo să continui spre Provița. It's a deal! Urcat și iar urcat. 

În Adunați o iau la stânga, mai merg vreo 6 km și ajung în Provița de Jos la baza urcării mele favorite. Dar din sens opus. Hai Răzvă ai deja 110 km în picioare azi, dă tot ce poți! Din vârf ai doar de coborât. Oarecum... Și dăi și luptă. Și dăi și luptă. Oricum nu se compară cu bucățile cu pantă de 30% de pe celălalt versant. În vârf făcut iar poză și plecat pe drumul binecunoscut. Sultanu. Valea Lunga. Iedera. Moreni. Nori negri se apropie. Nu trec cinci minute că începe să plouă mărunt.

Descarc track-ul pe Strava și... Surprise! Pe trei segmente devin KOM! Unul din ele urcarea din Miculești spre Pucioasa. Iar altul, urcarea pe Provița din sens opus. 

De asemenea am alte patru segmente unde am scos cel de-al doilea timp. Unul din ele fiind chiar pe urcarea de 14 km de la Moroieni la Cota 1000, unde doar 36 de secunde mi-au lipsit... Nu-i nimic, pot să încerc și altă dată... Ăsta-i rolul Stravei.

Mai rămân de enumerat pentru posteritate doar câteva date. Conform Strava:

- distanța totală = 133.5 km (new personal best)

- diferență de nivel = 1980 m (new personal best)

- timp pedalat = 6h 34min (new personal best)

- viteză medie = 20.3 km/h 

În afară de asta se pare că au existat trei momente (două pe Păduchiosu și unul în Breaza) în care, pentru (foarte) scurt timp, am dezvoltat o putere de peste 1000 W. Care aveți, mă, nevoie să vă luminez candelabrele?

Una peste alta, a fost o tură, pot spune, epică pentru mine. Nu știu când o voi putea repeta - poate că nu o voi repeta niciodată pe același traseu - dar pot visa la altele asemănătoare, nu?