Retrospectiva 2011

Gata şi cu Revelionul. Unii (Meli) se odihnesc, alţii (Ana) se joacă, alţii stau şi fac retrospectiva anului trecut... 
Un an cam agitat... Un an care a început prost. A murit Evuţa. Şi, ca în majoritatea cazurilor, când ceva începe prost se termină şi mai prost. 2011 a fost anul în care a trebui să ne despărţim de mamaie. Aşa cum Alina îmi zicea... mi-a murit primul univers. Nu puteam să o spun mai bine... Dacă pun la socoteală şi problemele alor mei de-a lungul anului, cu consulturi după consulturi, cu internări după internări, dacă adaug şi lupta de a ţine fabrica pe linia de plutire, aş putea spune că 2011 este un an de care mă bucur că am scăpat.
Dar 2011 nu a fost în întregime un an întunecat. Între două furtuni mai răzbat şi câteva raze de soare. Am avut parte şi de bucurii. Bucuria de a avea un copil sănătos, frumos şi isteţ. Bucuria că eu sunt sănătos şi-mi pot permite să fac lucruri ce-mi aduc plăcere. Bucuria de a putea face o escapadă de juma' de zi la ski. Bucuria de a putea fura două ore pentru un tenis. Sau, pur şi simplu, de a merge pe bicicletă. Da. Anul trecut mersul pe bicicletă a fost probabil sportul naţional în Ţara lu' Răzvă. Am făcut puţin peste 6.200 km. Apoi, vorbind tot de bicicletă, 2011 a fost anul în care am participat la primele mele concursuri. Prima Evadare... Cupa EmmedueSport... Maratonul Vinului... Săruleşti Bike Race...
2011 a fost un an şi cu bucurii materiale. Poate că în 2011 m-am răsfăţat mai mult decât în orice alt an. Mi-am luat prima cursieră. Mi-am luat rachetă ca a lui Nole. Mi-am luat aparat foto. 2011. Anul în care am fost 4 zile în Cehia. Anul în care mi-am cumpărat 4 tablouri. Primele mele tablouri...
2011 a fost un an în care am avut parte şi de bucurii sufleteşti. Am fost la primul meu concert adevărat. Concertul lui Sting. Apoi, 2011 a fost anul în care am luat locul doi la SNFT. Din nou! 2011 a fost anul în care m-am clasat pe primul loc la Săruleşti Bike Race. E drept, ex-aequo... Şi la categoria amatori... Şi într-un cadru mai mult decât intim... Dar sentimentul care m-a încercat atunci a fost unul pe care niciun Mastercard nu mi-l poate cumpăra. 2011 a fost anul în care Anuţa a luat locul doi la Cupa Emmedue. Anul în care a luat două medalii de bronz la naţionalele de karate. Plus medalii la celelalte concursuri la care a participat. 2011 a fost de asemenea anul în care am reuşit să comunic, parcă ceva mai mult, cu vechii prieteni. Tare, tare dragii mei prieteni...
2011. Anul care a trecut. Anul în care am trecut de la agonie la extaz. Şi vice-versa. Anul în care am avut parte de multe, multe nopţi albe. Anul în care am suferit enorm. Anul în care am râs, am plâns, am iubit, am trăit. Probabil cel mai intens trăit an din viaţa mea.