Nu ştiu cum se face dar de mai bine de două săptămâni sunt în criză de timp. E şi Meli în perioada de examene, la fabrică trebuie rezolvate inerentele probleme, din weekend mamaie e internată... Of, parcă nu se mai termină problemele astea... Uneori simt că cedez...
Cu bicicleta nu am mai ieşit decât o singură zi. Nici măcar pe medicinală nu mai apuc să mă urc. Seara, tot ce vreau e să mă spăl şi să mă culc. Bine că nu mai am nici cine ştie ce poftă de mâncare şi măcar îmi menţin greutatea cât de cât.
Tot încerc să mă agăţ de câte ceva... Ceva care tocmai mi-a adus bucurie... Ceva care să contrabalanseze nebunia din jur. Legile lui Murphy spun că întotdeauna e loc de mai rău. Ştiu asta şi de aceea nici nu vreau să mă plâng. De asta vreau să văd şi lucrurile pozitive petrecute zilele astea.
Vineri s-au împlinit 11 ani de la nuntă.
Luni, la spital, am ajutat-o pe mamaie să se aşeze mai bine pe pat. O întreabă mama: Stai bine? ‘Tau bine, vine răspunsul. M-a făcut să zâmbesc. Stă bine cu moralul. Tocmai făcuse un apropo de copilăria mea. De zilele în care mai dormeam la ai mei în garsoniera de la Pucioasa. Se pare că mă simţeam cam înghesuit dormind între ei. Mă tot plângeam: “Nu ‘tau bineee! Nu ‘tau bine!... Nu ‘tau bineee! Nu ‘tau bine!... ”
Ieri, am fost cu Ana la consultul oftalmologic. Trebuia să ne ducem de prin mai-iunie dar am tot amânat. Mai mult, în timpul vacanţei nu a mai purtat ochelarii. Mi-era cam frică. Dar, am primit o veste bună: Gata, am scăpat de ochelari! ...
Cum o mai duc? Ce mai fac zilele astea? Ce să fac... Încerc să mă agăţ de mici bucurii...
2 x 3. La matematică fac 6. La karate fac 2 locuri 3. Două medalii de bronz. La Campionatul Naţional. Azi, la Titu, Ana a luat bronzul şi la kata şi la kumite. Ea nu-i foarte fericită. Poate doar aurul să o satisfacă. De partea cealaltă, eu sunt foarte mulţumit. Se vede cum progresează de la un an la altul. Mai mult, de data asta s-a bătut doar cu fetiţe mai mari. Nu se dă la o parte. Nu cedează. E bătăioasă. Şi... îi place. De asta o şi duc.
A venit ediţia a 14-a. La fel, chef (şi timp) nu prea aveam la câte s-au întâmplat în ultimele săptămâni dar uitându-mă la categorii am zis că aş avea o fotografie ce s-ar încadra la categoria "La pas...". Aşa că am trimis-o. Una singură. Ajunge. N-are rost să trimit zeci de fotografii, doar-doar câteva vor trece de preselecţie. Ce va fi, va fi...
Acum vreo lună am aflat că pe 8 Octombrie puteam asista la o ploaie de stele. Draconidele. Fenomen rar (ultima oară văzut în ’46) şi spectaculos (60 meteori pe oră). Se spunea că România ar fi fost un loc ideal pentru a le observa. Mi l-am notat în calendar. Nu cumva să-l scăpăm. Atât eu dar mai ales Anuţa. Vreau să-i hrănesc curiozitatea. De atunci nu m-am mai uitat pe calendar. Dar nici de Draconide n-am uitat. Numai că după trei luni de secetă a trebuit să vină şi ploaia. Exact pe 8 Octombrie! Norocul nostru. Asta e. Rămâne să le vedem din nou, la intensitatea asta, peste 70-80 de ani... :p
Am citit azi că anul ăsta mai putem totusi asista la alte "duşuri stelare". Orionidele pe 21 octombrie, Tauridele pe 4-5 noiembrie, Leonidele pe 16-18 noiembrie şi Geminidele pe 13-14 decembrie. Gata! Am aflat de unde le vin numele. De la constelaţia de unde par că vin.
