Tenis în blugi

Miercurea trecută. Meli s-a dus de la patru la şcoală pentru prima şedinţă cu părinţii. La cinci am dus-o pe Ana la karate şi m-am oprit la terenul de tenis ca să-mi clătesc ochii şi să aştept. Fie să se termine şedinţa lui Meli, fie antrenamentul Anei. Cum stăteam eu aşa, apare Gabi. Îl sunase Colonelu’ să-l roage să vină pentru că fi-su’ nu putea veni. Apare şi Colonelu’. Apoi părintele Alex. Era să zic Ţuţi. E ciudat să-i spui Ţuţi unui preot dar dacă îl ştii din coplilarie e tare-tare greu să te dezobişnuieşti.

Erau trei. Domn’ inspector Vasilescu întârzia. Îl sună Colonelu’. Tocmai pleca din Târgovişte. Ajunge în juma’ de oră.

  - Auzi, nu joci tu până vine el?

  - Cine, eu? Sunt în blugi. Uită-te şi la cum sunt încălţat.

  - Ce are?

  - Păi, în principiu n-are nimica. Dar nici măcar rachetă n-am.

  - Las’ că-ţi dau eu.

Şi, am jucat cu Hammer-ul lui Gabi. Echipe: Colonelul cu Gabi. Eu cu Ţuţi.

Am greşit destule mingi uşoare. Multe lovituri cu rama. Că, de, Hammer-ul nu e Blade Team. Are cap de 95, nu de 104. Asta e.

În fine. Se face cinci jumate. Vasilescu nu apare. Se face şase. Nimic. Se face şase jumate. Vine Meli. Se terminase şedinţa. Cu ocazia asta o ia pe Ana şi se duc la ai mei să mănânce până terminăm noi. Vasilescu nimic. Uite cum am jucat primul meu meci de tenis în blugi.

După meci eram puţin dezamăgit. Colonelul: Nu contează. Ţi-ai făcut damblaua, nu?

Da. Mi-am făcut-o. Cu vârf şi îndesat.

Ar mai fi ceva legat de miercurea trecută. Şi de tenis. Mi-am comandat o rachetă. Ca a lui Nole. La Tennis Warehouse au început reducerile. Probabil Head-ul pregăteste o nouă generaţie. Nu contează. Nu mă interesează. Am rachetă ca a lui Nole. A sosit ieri. Am şi testat-o, tot ieri, într-un meci contra lui Gabi. Sunt super-încântat. De acum Blade-ul va fi titular pe banca de rezerve.