"Să vă trăiască!" Cred că am auzit urarea asta de zeci de ori ieri. De fiecare dată am zâmbit, am mulţumit dar în acelaşi timp am avut o strângere de inimă. Nu ştiu de ce dar de ceva vreme urarea asta îmi dă fiori.
Poate că e şi vina mea. Meli zicea, odată, de demult: "Tu ... gândeşti prea mult". Da, e posibil ca şi de data asta să fi despicat firul în 16, dar când aud "Să vă trăiască!", îmi zic: "Cum aşa? Există şi o altă posibilitate? Doamne Fereşte!"
Da, ştiu că toţi au fost bine intenţionaţi. Da, e o urare tradiţională şi e clar că vine din vremuri în care mortalitatea infantilă făcea ravagii. Dar poate că uneori e bine ca tradiţia să se mai schimbe. La urma urmei, de ce ceva nou (şi poate mai bun) nu ar putea deveni tradiţie?
Da. De foarte multe ori şi mie îmi vine să fac urarea asta. Automatismele, fir-ar ele să fie! Dar îmi dau peste mână, îmi dau peste gură (figurat vorbind) şi încep să-mi storc creierii pentru a găsi o altă variantă. Una care să-mi sune mai puţin sinistru.
totally agree! :D este urarea care imi vine cel mai greu s-o zic(si prefer sa evit, sa spun orice altceva!), si la care m-am gandit in acelasi fel ca si tine. Ar trebui sa duca mai mult spre sanatate, minte... orice.. dar viata are copilul respectiv, si nimeni nu se gandeste ca s-ar intampla ceva rau! Chiar sinistru, si la fel mi s-a parut cand am fost pe pozitia "uratului", nu uratorului.
RăspundețiȘtergere