US Open 2010

S-a terminat şi US Open 2010. Rezumat. Cu ce am rămas.

Am rămas cu gesturile lui JJ şi Nole de a se închina după victorii obţinute cu greu.

Am rămas cu câteva meciuri pe care le-aş urmări încă o dată, oricând. La fete, Stosur-Dementieva şi Clijsters-Williams. La băieţi Djokovic-Troicki şi Djokovic-Federer. De fapt, cred că aş revedea orice meci al lui Nole de la acest turneu. A fost mai bun ca niciodată.

Am rămas cu câteva episoade din Anatomia lui Grey. Episoade urmărite pe TVR în paralel cu meciurile de pe Eurosport.

Am rămas cu câteva nopţi nedormite. Sau dormite doar pe jumătate. Dar nu mă plâng.

Am rămas cu convingerea că Nole va fi într-o bună zi #1 mondial.

Am rămas cu un vis ciudat. Se făcea că jucam tenis pe strada unde am copilărit. Stradă în pantă şi pietruită. Meci de dublu. Partener îmi era Nole. Adversari Wilander şi Bahrami.