K-PAX

Aseară am văzut un film. K-PAX. Drăguţ. Film bun chiar. Cu ceva umor, cu ceva suspans şi o tentă SF. Un film care totuşi te pune pe gânduri şi îţi poate arăta un alt unghi, o altă perspectivă, asupra vieţii. Nu stau să-l povestesc. Nu are rost. Pe scurt povestea este despre modul cum un tip internat într-un ospiciu reuşeşte să influenţeze, în bine, vieţile celorlalte persoane din ospiciu, inclusiv a psihiatrului său.

Sincer, a fost un fel de Zbor deasupra unui cuib de cuci. Dar ceva mai recent. Şi fară vreun Oscar. Dar la fel de sincer, dacă aş fi pus să aleg să revăd unul din aceste două filme, aş alege K-PAX. Fără să clipesc. Mi-a plăcut să-l văd pe Jeff Bridges în rolul psihiatrului. Iar Kevin Spacey a fost magistral. Nu sunt critic de film dar categoric nu a jucat cu nimic mai prejos decât a făcut-o Jack Nicholson în filmul mai sus-menţionat.

Singurul dezavantaj a fost că filmul a durat cam mult. Adăugând şi reclamele filmul început pe la ora zece s-a terminat mult după miezul nopţii. Spre ora unu chiar. Partea plină a paharului a fost că în bunul obicei de a lua canalele la rând înainte de a adormi am văzut că pe TVR tocmai începuse un episod din Anatomia lui Grey. Da! Iar! Bineînţeles că m-am uitat şi la el.

Iar ca bonus la bonus în finalul respectiului episod melodia de fundal a fost una foarte plăcută. Melodie pe care am ascultat-o destul de mult în ultima vreme. Snow Patrol – Chasing Cars.

Super melodie. Super serial. Super film.