Două nu-s de ajuns?

Azi era cât pe ce să mă facă ciuciulete pentru a treia oară de când merg cu bicicleta.

Prima oară a fost acum două luni. A fost un şoc absolut. Nici nu am avut timp să realizez că vine ploaia. Mai bine de jumătate de oră am venit spre casă pe o ploaie torenţială. Bine că era foarte cald afară şi parcă eram la duş. Cu hidromasaj. E de preferat totuşi să faci duşul fără haine pe tine.

A doua oară mi s-a întâmplat la doar o săptămână după prima. Atunci am cam căutat-o cu lumânarea. Am văzut norii negri dar am tot amânat să mă întorc. Am zis: Hai să mai merg un pic... şi încă un pic... Şi povestea s-a repetat.

Azi a fost a treia oară. De fapt a fost cât pe ce. Făcusem deja vreo 18 km când am văzut cum nori negri dinspre Pucioasa se apropiau de Valea Lungă. Se vedeau şi fuioarele de ploaie. Dar eu să mă întorc? Nu. Voiam să merg timp de o oră. Dus. Şi deabia apoi să mă întorc. Ei bine, după ce am trecut şi de Primăria din Vârfuri, am mai mers vreo 300 de metri si mi s-a făcut efectiv frică. Cronometrul îmi arata că mersesem 58 minute. Dar cerul era deja negru. Începuseră să cadă şi câteva picături. Nu spun că aproape 15 din cei 21 de km la întoarcere m-a cam plouat. Ba la intrarea în Iedera începuse să cadă grindină. Am reuşit să trec de nori abia aproape de Moreni. Sper să nu se mai repete. La întoarcere am făcut 21 km in 36 de minute.

Răzvane, note to yourself: Când vezi nori de ploaie, întoarce-te. Dacă ai impresia că nu ai mers destul, bicicleta medicinală te aşteaptă acasă.