Forgive and forget. Iartă şi uită. E un sfat bun. Dar, oare, îl şi punem în practică? Dacă cineva greşeşte faţă de noi, dacă cineva ne răneşte, nu avem măcar tentaţia de a-l răni la rândul nostru? Cred că e în natura noastră. E ca la fizica de clasa a noua. Unei forţe active i se opune alta, reactivă.
Nu-s o persoană răzbunătoare şi iert uşor dar nu neg că o tentaţie de a mă răzbuna, o tentaţie reactivă, o voi avea probabil întotdeauna. Cât despre partea cu uitatul, nu ştiu ce să zic. Unele răni se vindecă mai greu. Altele mai uşor. Până la urmă depinde şi de temperamentul fiecăruia. Poate că într-un fel am fi mai fericiţi, mai norocoşi, dacă am uita. Adevărul e că prefer să nu uit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu