Legat de tenis. Oarecum.

A început US Open 2010. Nu o să spun prea multe despre meciurile urmărite. Cel puţin la băieţi, pe suprafeţele rapide precum cea de la New York, meciurile de tenis încep să semene cu meciurile de ping-pong. O ţăcăneală continuă cu viteze din ce în ce mai mari. Sincer, parcă văd un meci între doi chinezi naturalizati prin Europa disputându-şi titlul european la tenis de masă. Tenisul câştigă în spectaculozitate dar pierde din boem.

Din primul tur am văzut doar două meciuri întregi. În primul sârboaica Jelena Jankovic a învins-o pe Simona Halep, românca noastră. A învins-o destul de greu. Mai mult datorită greşelilor Simonei, care până atunci jucase neaşteptat de bine. După terminarea meciului JJ şi-a făcut cruce. În al doilea meci s-au întâlnit doi sârbi. Viktor Troicki si Novak Djokovic. “Nole” a învins. Dar numai după cinci seturi chinuitoare. La sfârşitul meciului, după aproape patru ore de joc, Nole şi-a făcut şi el cruce.

Întotdeauna am avut un soi de admiraţie amestecată cu respect faţă de sârbi. Mi-a plăcut întotdeauna că sunt mândri, sunt demni, sunt bravi şi nu se lasă călcaţi în picioare. Sunt un popor luptător. Iar la sfârşitul luptei mulţumesc şi Divinităţii.

Stau şi mă gândesc câţi sportivi români am văzut făcându-şi cruce după o victorie. În orice sport.