Maşinile şi şoferii

Există legatură între o maşină şi cel ce o conduce? Putem spune ceva despre caracterul şi personalitatea şoferului doar uitându-ne la maşină? Probabil că da. Sau măcar uneori.

Ieri dupăamiază mă întorceam de la Fundeni unde fusesem în vizită la mama. E internată de o săptamană. Dar nu vreau să vorbesc despre asta acum. De la Fundeni am ieştit spre pădurea Androneasa şi apoi pe centura Bucureştiului spre Ploieşti. La un moment dat pe centură vine din spate un X6. Nu foarte tare dar oricum mai tare decât suta cu care mergeam eu. Am trecut pe banda întâi şi i-am facut loc să treacă. Mi-l şi imaginam pe şofer cu lanţul la gât şi ochelari de soare. Cel puţin parţial am avut dreptate. Avea ochelari. Avea şi ditamai brătara de aur pe încheietura mâinii drepte. De lanţul de la gât nu ştiu nimic. N-am apucat să văd. Surpriza ceva mai mare a fost numărul maşinii. Deşi îl ţin minte, nu-l voi reproduce exact. OT-XX-VIP. Luaţi OT ca fiind Oltenia, nu neapărat judetul Olt. Nu mă întelegeţi greşit. Nu am nimic cu oltenii. Putea fi la fel de bine bucureştean, constănţean, moldovean sau ardelean. Poate că nici nu trebuia să vă zic din ce zonă a ţării era. Chiar nu contează.
Ce mai poţi să spui despre personalitatea unui astfel de şofer? Nu e deja un clişeu? Chiar şi dacă numele meu era Victor Ion Popa tot nu-mi puneam numărul ăsta la maşină. Iar dacă mi se repartiza numărul ăsta din oficiu la înmatriculare cred că scoteam bani din buzunar pentru a mi se da altul. Nu mai zic că şi dacă aş avea banii pentru a-mi cumpăra un X6 tot nu cred că mi-aş lua unul. Să presupun că ar trebui să “sparg” cel puţin 60.000 euro pe maşini, tot nu mi-aş lua un X6. Eventual aş găsi două maşini în jurul a 30.000 euro. Lexus 250IS si Jaguar X-Type sunt primele care îndeplinesc acest criteriu şi îmi vin în minte. Da, să am maşinile astea două în locul unui X6 cred că m-ar face înzecit mai fericit. Dar bine, ăsta sunt eu. Aşa gândesc acum. De fapt, dacă acum aş avea 60.000 euro cred că mi-aş lua o maşină de 10.000, cel mult 13.000 euro iar restul l-aş folosi în alt mod. Mai chibzuit. Oricum pe criza asta şi să-ţi iei o maşină de 13.000 euro mi se pare un gest necugetat. În fine.

Pe DN1 între Tîncăbeşti si Ciolpani un Golf negru îmi dă de departe flash-uri. Deşi mergeam tot cu suta trec pe banda întâi, îl las să treacă şi trec înapoi pe banda a doua. Avea număr bulgăresc. De Ruse. Dar bănuiesc că nu era bulgar. Voi ce ziceţi? Nu ştiu dacă merg două sute de metri că trebuie să frânez brusc. “Bulgarul” a văzut o maşina de poliţie ce rula pe banda întâi cu vreo 70 km/h şi brusc s-a hotărât să meargă în acelaşi ritm cu ea. Şi paralel. Mi s-au trezit piticii şi i-am dat la rândul meu câteva flash-uri pentru ca să mă lase să trec. Mai aşteptau şi alţii în spatele meu. De şoferul ăsta ce poti să zici? Avea maşina înmatriculată în Bulgaria să nu plătească taxe în România dar se căca pe el când vede o maşina de poliţie? În plus, era în afara localităţii. Putea merge lejer cu suta şi nu deranja nici macar o sprânceană de poliţist. Cred că nici dacă avea 109 km/h si poliţiştii aveau radar pe maşina, ceea ce nu era cazul, tot nu porneau cu sirenele în urmărirea lui.

Apoi pe centura Ploieştiului încep să vad printre maşinile care se întorceau dinspre munte câte o maşină cu suporţi pe care erau montate 2-3 biciclete. Cred că am văzut vreo zece astfel de maşini între Ploieşti şi Băicoi. Majoritatea acestora erau Dacii. Şoferii, probabil oameni mai practici cărora le place să faca şi mişcare. La urma urmelor o maşină este ceva care te duce din punctul A în punctul B. Iar maşina naţională se pricepe bine la asta.

Între Băicoi şi Moreni am văzut patru maşini cu remorci pe care erau fixate motociclete pline de noroi. Şoferii erau probabil acei dependenţi de adrenalină care se întorceau spre casă după un sfârşit de săptămână plin din acest punct de vedere. Se pare că cu ocazia zilelor Moreniului a avut loc o etapă de motocross. Anul ăsta am ratat-o. Oricum o ratam, dar nici măcar să nu aud de ea? De ce naiba nu s-o face mai multă reclamă? Nu ştiu.

Spre seară o iau pe Ana să o duc la bâlci. Era ultima şansă să se mai dea în maşinuţe. "Z3M" (Zilele Marelui Municipiu Moreni) se încheiau. Pentru că nu erau copii prea mari prin jur - adolescenţi care nu au altă plăcere decât a se ciocni - am lasat-o să se dea singură. Am rămas uimit de cât de lejer şi cu câtă îndemânare se mişca printre celelate maşinuţe. Era efectiv o bucurie pentru ochi şi suflet. Îmi place să o văd pe Ana independentă. De asta nici nu o prea cocoloşesc. O iubesc din tot sufletul şi îmi doresc mereu să o ajut dar mai mereu mă abţin pentru că vreau să înveţe să se descurce singură pentru a nu depinde de alţii.

Tocmai vin de la Târgovişte unde am fost cu nişte raportări. Spre ieşirea din Moreni în faţa mea la vreo două sute de metri văd o Dacie break. În spate mi se pare ca ar avea un câine. Avea păr lung şi auriu. Ogar Afgan mă gândesc. Îmi aduc aminte de vremurile nu prea îndepartate în care mergeam cu câinii mei pe la expoziţii. Însă sincer nu-mi aduc aminte să cunosc pe cineva din Dâmboviţa cu ogari afgani. Când mă apropii mă apucă râsul. Ogarul era o capră. Oare ce făcea şoferul cu capra? Oricum, pentru astfel de transporturi maşină mai bună nu găsea.

Şi ca să închei, tot în drum spre Târgovişte, în Valea Voievozilor la un moment dat a trebuit să mergem în coloană. Cred că de nici cinci minute avusese loc un accident. Nu era nici Poliţia şi nici Salvarea încă sosite. Maşina salvării însă se auzea venind. Era destulă lume oprită pe margine şi am observat cu coada ochiului că parcă unei persoane ce statea aplecată i se turna apă pe mâini pentru a-şi da pe faţă. Bine că nu era nimeni culcat pe jos. Accidentul fusese frontal. Ambele maşini cred că erau terminate. Motoarele cel puţin erau făcute praf. Una din maşini era o Dacie galbenă. Taxi. Cealaltă era un Fiat cu număr de Bucureşti. Nu ştiu cine a fost vinovat. Atât taximetriştii cât şi bucureştenii sunt categorii mai zglobii la volan. Nu aş putea paria pe cineva. Bine că nu-mi plac jocurile de noroc.